13 aprilie 1906 – S–a născut dramaturgul Samuel Beckett, unul dintre reprezentanţii “teatrului absurd”, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1969 (m. 22.12.1989).
Din ce în ce mai abstract, teatrul secolului trecut a spart convenţionala unitate de loc, timp şi acţiune, transportîndu-i pe spectatori în spaţii stranii, neliniştitoare. Fără să dispună de resursele cinematografului, dramaturgii au căutat o altfel de teroare, abolind logica aristotelică a limbajului. La Eugen Ionescu, personajele dialoghează, însă publicul nu înţelege. Atunci, îşi închipuie. Caută disperat sensuri, ca într-o ghicitoare zen. Beckett face un pas mai departe. El ascunde personajul principal. Toţi vorbesc despre el, toţi îşi pun speranţele în el, încît spectatorii pot să jure că individul va intra pe scenă din secundă în secundă. Nu se întîmplă aşa. Piesa se termină şi rămîne aşteptarea. Aşteptîndu-l pe Godot. O stare nelămurită, care e condiţia omului în lipsa unui Mîntuitor. De fapt, Samuel Beckett rescrie pentru moderni ceea ce poetul popular a spus în urmă cu 200 de ani: “Doamne, Doamne, mult zic Doamne, Dumnezeu pare că doarme. Cu capul pe-o mănăstire şi de mine n-are ştire”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu