miercuri, septembrie 02, 2009

Masonii lui Brâncoveanu


Masoni operativi, zugraviti pe frescă

Biserica manastirii Hurez

În inima codrilor, sub poala munţilor Căpăţînii, la vreo 100 de km de Piteşti, vă aşteaptă alba mănăstire Hurez, monument UNESCO, un complex arhitectonic cu ziduri de cetate, în spatele cărora veţi găsi bijuteriile coroanei lui Brâncoveanu – o biserică mare, replica simplificată a celei de la Curtea de Argeş, precum şi casele domneşti, cu săli mari, pridvoare luminoase şi dantele de piatră. Puţini sînt însă cei ce ştiu că, pe fresca din pridvorul bisericii, sînt înfăţişaţi cîţiva masoni operativi, boieri şi lucrători, uniţi în cadrul unei confrerii iniţiatice.

Voivodul de aur

Ultimul domn pămîntean, înainte de epoca fanariotă, Constantin Brâncoveanu a fost urcat pe tron de boieri în anul 1688, care chibzuiau că un om ce trecuse prin multe dregătorii va putea să ţină în cumpănă interesele Porţii Otomane cu ale marilor imperii din Apus (cel rus şi cel austriac). Judecata boierilor a fost bună – Brâncoveanu a domnit 26 de ani, fără războaie în Muntenia, fără tulburări la graniţe, jucînd cartea diplomatică, ascunzîndu-şi intenţiile, temporizînd, cum am zice noi, astăzi, cînd cu viclenie, cînd cu înţelepciune, cînd cu ameninţarea armelor, cînd cu forţa banului. O perioadă calmă, de construcţie, de aşezare. Istoricii sînt unanimi în a-i recunoaşte meritele acestui „voivod de aur”, cum i se spunea în epocă, fără a închide ochii în faţa pasiunilor sale omeneşti – Brâncoveanu era iubitor de bani, regimul fiscal din vremea sa dovedindu-se apăsător. Se pare că pacea a avut preţul ei.

Mormîntul gol al lui Vodă

Profitînd de liniştea din ţară, domnul porneşte construcţia Mănăstirii Hurez în al doilea an de la urcarea pe tron. Şapte ani a durat zidirea, dar rezultatul a întrecut orice aşteptări. Văzînd-o, vestitul Charles Diehl, cunoscător în ale artei bizantine, a spus despre Hurez că e mănăstirea cea mai frumoasă din toată România. Să îi călcăm şi noi pe urme ! Venind dinspre Rm. Vîlcea, pe DN 67, puţin înainte de Horezu, o vom face la dreapta, pe un drum asfaltat, care ne va duce pînă la porţile mănăstirii. Vom trece prin porţile monumentale şi vom intra în prima incintă fortificată, unde găsim o fîntînă şi o clădire cu etaj, în dreapta. A doua incintă, dreptunghiulară, este închisă pe trei laturi cu clădiri înalte. În mijloc, se înalţă maiestoasă biserica mare, lungă de 32 de m şi lată de 14. Este construită clasic, în plan treflat, cu altar, naos, pronaos şi pridvor. Să intrăm ! Pridvorul are două uşi sculptate din lemn de nuc, cu stema Ţării Româneşti. Vom ajunge în faţa monumentalului iconostas, apoi vom vedea scaunul domnesc, frumos dăltuit de meşteri, cu stema Cantacuzinilor, putem admira apoi amplul tablou votiv din pronaos, înfăţişînd familia lui Brâncoveanu. Pictura, deosebit de valoroasă, aparţine unei echipe de zugravi condusă de meşterul Constantinos. Tot în pronaos găsim un mormînt gol, de marmură, pregătit pentru Domn, întrucît Brâncoveanu a vrut ca Hurezi să fie necropolă domnească. Din păcate, după cumplita moarte a sa şi a celor cinci copii, executaţi la Stambul, rămăşiţele Domnului au ajuns în altă parte – şi anume la Biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti. Să mai admirăm candelabrele aurite, ornate cu ouă de struţ.

Casă cu hrană sufletească...

Să ne plimbăm puţin prin incinta mănăstirii. Pe latura de miazăzi găsim casele domneşti, cu săli boltite, vegheate de cerdacul cu stîlpi de piatră, cu capiteluri frumos cioplite. Acesta este stilul brâncovenesc – o sinteză armonioasă de elemente de construcţie munteneşti şi influenţe italiene – se ştie că domnul a aplelat la meşteri din Peninsulă. Brîncoveanu a fost un domn renascentist, interesat de locuinţa propriu-zisă, în multiplele sale ipostaze – palat, casa din oraş, conacul de la ţară. Complexul de la Hurez şi Palatul de la Mogoşoaia ilustrează excelent această tendinţă.
În fostele case domneşti se găseşte astăzi un muzeu de odoare şi icoane. Vizitaţi şi gingaşul paraclis, pe latura de apus. Sub paraclis, la parter, găsiţi trapeza, sala de mese a mănăstirii. Mergeţi şi la Foişorul egumenului Dionisie Bălăcescu, ridicat pe la 1753, cu coloanele şi balustradele sale, cioplite în formă de frunze de acant. Să mai spunem că Mănăstirea Hurez a avut o bibliotecă excelentă, din care au fost luate multe manuscrise şi duse la Muzeul Naţional de Istorie de la Bucureşti. O inscripţie grecească, pe zid, lîngă o chilie, glăsuieşte pînă astăzi: „Biblioteca aceasta este casă cu hrană sufletească ce oferă iubitorilor masa cea înţeleaptă a cărţilor” ! Mănăstirea oferă posibilităţi de cazare dar, dacă nu veţi rămîne peste noapte aici, puteţi să încheiaţi vizita cu o raită prin Horezu, la magazinele meşterilor ceramişti.

Minuni pe fresca mănăstirii

Uitaţi-vă cu atenţie pe zugrăveala bisericii mari, ca să găsiţi mici amănunte uluitoare . De exemplu, Judecata de Apoi este înfăţişată cu detalii realiste – viermi care îi mănîncă pe păcătoşi, dinţi rînjiţi, clănţănind, călugări căzuţi în ispită ard de vii, un drac trage cu arcul într-un sihastru, dar omul e apărat de un înger, cu scutul ! De asemenea, hermeneutul Vasile Lovinescu, în studiul intitulat „Trestia de aur”, consideră că gesturile constructorilor şi boierilor reprezentaţi pe frescă, la Hurez, indică apartenenţa lor la masoneria operativă. Mîna dreaptă plasată sub buric iar cea stîngă pe plexul solar configurează o cunoscută postură masonică. Frăţie de breaslă, cunoscînd trei grade de perfecţionare (ucenic, calfă şi maestru), masoneria operativă s-a integrat firesc în comunitatea creştină. De aceea, nu trebuie să ne mire că lăcaşurile de cult au fost ridicate de masoni – vezi şi legenda Mănăstirii Argeşului, cu referirile la meşterul Manole, la calfele şi zidarii săi. Reprezentarea de la Hurez e foarte clară, identificîndu-l pe un anume Cernica Ştirbei (Ştirbei cel Negru), ispravnicul mănăstirii, pe Badea pîrcălabul şi pe Apostol, vornicul Doamnei. În fine, Lovinescu mai identifică şi cunoscutele simboluri ale compasului şi echerului, precum şi firul cu plumb, ca o trestie verticală, aurită.

7 comentarii:

literelibere spunea...

tu ai fi un ghid turistic desavarsit :). odata am facut si eu pe ghidul turistic. mi-ar fi placut sa am informatiile astea despre manastire pe care le-am citit aici si sa le impartasesc turistilor.

Cristian Cocea spunea...

Aşadar, pot să mă las de meserie şi să aştept angajarea de la doamna Udrea?

literelibere spunea...

hahahahaha...nu, ramai unde esti. fii in continuare ghidul nostru ca ministerul doamnei Udrea are alte chestii de rezolvat decat turismul:).

Cineva... spunea...

Ce parere ai despre Bideberg Grup si chestii de genu asta?

O adresa de mail unde te pot contacta ai?

Cristian Cocea spunea...

Oceania - m-am liniştit! Cineva - nu am suficientă informaţie relevantă despre grupul Bilderberg, cu toate că ştiu din experienţă cum funcţionează o societate discretă :) În schimb, cred că lumea e atît de complicată încît nici un grup nu poate s-o controleze în totalitate! Adresa mea de mail este cristiancocea@yahoo.com

Anonim spunea...

Excelent articol. Da-mi te rog permisiunea de a-l folosi...
Lucia

Cristian Cocea spunea...

Lucia - foloseşte-l, foloseşte-l...