vineri, august 10, 2012

Paradox

Un cerşetor din Damasc visează că trebuie să meargă la Cairo, la un anumit han, şi va găsi o comoară. După luni de călătorie, ajunge la destinaţie şi nu găseşte nimic. Mai mult, e luat în rîs de alt cerşetor, care-i spune că şi el visează comori, la Damasc, ascunse într-o casă aşa şi pe dincolo, sub o sobă. Dar eu sînt sceptic, nu cred toate prostiile! - adaugă egipteanul. Cerşetorul din Damasc nu spune nimic. Se întoarce acasă, sapă sub sobă şi găseşte comoara. Casa din vis era casa lui. De unde se vede că orice credincios are nevoie de un sceptic care să îi confirme visurile!

joi, august 09, 2012

Oceanul şi valurile


N-am mai scris nimic de o lună. Stau pe o plajă şi tac. Nimeni nu mă observă. În jur, oamenii aleargă după ceva din mintea lor, se ceartă cu ceva din mintea lor, suferă pentru ceva din mintea lor. În mintea mea e gol. Golul n-are caracteristici. Şi, în acelaşi timp, poate lua orice formă. La fel ca oceanul şi valurile sale. Persist în nemişcare. În linişte. Dar nu prea mult. Apoi, se porneşte vîntul şi apa minţii se încreţeşte, se umflă, se sparge de osul cranian. Gîndurile sînt valuri, gîndurile sînt vînt. Înţelegînd asta, suferinţa ar trebui să înceteze. Mi-o spun mereu, ca să rup dependenţele. Dar pînă şi această învăţătură e val, e vînt. Aşa că mă întorc la uneltele mele, incapabil să ies din Samsara. Mă ridic şi încep să merg. Mă ridic şi încep să scriu. Pentru cine? Pentru ce? Nu contează. Valurile mă aruncă afară din ocean.