Adam şi Sexy Eva

Bilceaşti, Valea Mare-Pravăţ. Un sat obişnuit, la prima vedere. Drumul asfaltat urcă şi coboară, gospodăriile nu-ţi atrag cu nimic atenţia. Pînă cînd ajungi, pe nepregătite, într-o pădurice de brazi. Aici, o capelă modestă ascunde minuni artistice şi poveşti de demult…
Lista monumentelor istorice din Argeş e zgîrcită cu amănuntele – în 2004, la Bilceşti, figura un ansamblu numit Alimăneşteanu, cuprinzînd un conac cu parcul său şi o capelă, cu hramul Sfîntului Dumitru. Între timp, conacul, altădată impozant şi primitor, s-a degradat accentuat, a fost declasat şi a ajuns în proprietatea unei firme private. Cu chiu, cu vai, parcul mai există, aici funcţionează o staţiune pomicolă, care îngrijeşte o livadă de meri bătrîni. În schimb, capela s-a păstrat în bune condiţii. Vizitatorul va avea surpriza să găsească o clădire echilibrată, frumoasă, avînd în pridvor o pictură murală total ieşită din canoane. Scenele Ispitirii lui Adam şi Alungării din Rai au lăsat deoparte orice hieratism, Mama tuturor Oamenilor e blondă şi sexy, iar Adam are muşchi de efeb! Paradisul e înfăţişat ca o lagună în amurg iar deasupra Gheenei planează arhangheli cu aripi mari, sunînd din trîmbiţă. Peste tot, se vede mîna de artist. De asemenea, impresionează uşa de la intrare, din aramă ciocănită, cu un Sfînt Gheorghe ucigînd Balaurul, alături de un Arbore al Vieţii, precum şi ferestrele din piatră traforată, cu motive florale. În spate, în micul cimitir, o piatră de mormînt atrage atenţia – „Dumitru Alimănişteanu, 1896 – 1973”. Cine să fie acest personaj misterios?

12 ani de puşcărie politică Nimeni nu a putut să ne dea prea multe informaţii, chiar dacă, la Cîmpulung, o stradă a fost botezată recent cu numele Alimăneşteanu. Noroc cu volumul de memorii al Victoriei Dragu Dimitriu, „Doamne şi domni la răspîntii Bucureştene”, apărut anul trecut la editura Vremea, din care am aflat că Dumitru Alimănişteanu provenea dintr-o veche familie boierească, din Olt şi Muscel. A fost fiul Sarmizei Bibescu. A avut mai mulţi fraţi, care s-au remarcat în domeniul intelectual şi artistic. Dumitru a urmat liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, apoi Institutul de Mine din Paris, obţinînd o diplomă de inginer şi economist. După ce a moştenit moşia de la Bilceşti, a organizat aici cîteva ferme model şi a ridicat, prin 1938-1943, un conac impozant, în stil românesc, cu zidărie din piatră şi cărămidă aparentă, cu acoperiş din şindrilă, proiectat de arhitectul Octav Doicescu. La început, Alimănişteanu a avut intenţia de a-l transforma într-o casă de retragere pentru bătrîni, însă vremurile s-au schimbat. Liberal, deputat P.N.L. în 1933, fost ministru la Finanţe în Guvernul Tătărăscu şi (pentru o lună) în guvernul Petre Groza, Alimănişteanu a fost luat la ochi de comunişti. Precum întreaga elită interbelică…Astfel, în 1947, a fost nevoit să doneze Academiei ferma model de la Bilceşti, care a funcţionat ca staţiune pomicolă pînă în 2002. Conacul, naţionalizat, a ajuns casă de odihnă şi distracţii pentru nomenclatura comunistă, şi se spune că Nicolae Ceauşescu aprecia locul în mod deosebit. Din păcate, persecuţia nu s-a oprit aici. Dumitru Alimăneşteanu a fost arestat pe 5/6 mai 1950 şi a fost închis la Sighet, unde a stat până în 1955. A fost arestat din nou în 1959 şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi a trecut pe la închisorile din Ocnele Mari şi Botoşani, de unde a fost eliberat în 1964, zdrobit. Va muri în anonimat în 1973, la Bucureşti, în urma unui accident de tramvai…

Capela artiştilor… În 1938, cum satul Bilceşti n-avea biserică, Dumitru Alimănişteanu a construit pe proprietatea sa o bisericuţă, în care a înhumat osemintele bunicilor Bilcescu şi pe cele ale părinţilor. Biserica este o copie a bisericii vechi din satul Albeşti-Muscel, proiectată de arhitectul Dumitru Berechet. Pictura murală, desenul mobilierului, sfeşnicele şi inscripţia de pe piatra funerară aparţin pictorului Alexandru Brătescu, fiul scriitorului Brătescu-Voineşti. Icoanele împărăteşti sunt din mozaic şi au fost realizate de Mioara Minulescu, fiica poetului Ion Minulescu. Uşa de la intrare şi ferestrele traforate au fost făcute de marea sculptoriţă Miliţa Pătraşcu. Toţi artiştii i-au fost prieteni din copilărie lui Alimăneşteanu. Iar mozaicul înfăţişîndu-l pe Sf. Dumitru, patronul capelei, a împrumutat ceva din trăsăturile acestui personaj interesant, din care, iată!, astăzi a rămas numai amintirea.