vineri, iulie 09, 2010

Ghiveci, iaurt, şarani - gusturi şi arome din Balcani



# Spaţiul balcanic este precum ciorba de burtă – dumnezeiasca fiertură făcută din tot ce-i mai nedemn într-o zahana, la care occidentalul strîmbă din nas, pînă-i prinde gustul. Sau ca ghiveciul, o adunare generală de carne, legume şi mirodenii, preparată la foc mic. De trei mii de ani, în vasul de piatră al munţilor dintre Dunăre şi mările sudului, Marele Bucătar amestecă rase şi etnii, culturi şi civilizaţii. Despre reţeta Sa nu poţi scrie decît tot aşa – fragmentat.


Floarea Soarelui şi Eoliene în Dobrogea

# Întîi au fost tracii, aprigii călăreţi din stirpea cărora s-a tras Spartacus. Apoi, din sud, au venit grecii, negustori şi colonişti fără pereche. Romanii calcă şi ei pămînturile acestea, la umbra acvilei imperiale. Ţăranii slavi, cuminţi şi aşezaţi, coboară în Balcani pe la anul 500 după Hristos, lăsînd grija armelor unui trib de limbă turco-iraniană, bulgarii. Bizantinii şi-i fac ba aliaţi, ba duşmani. Oierii vlahi trec şi ei Dunărea, ageri la vorbă şi la faptă – de la brînză şi mămăligă ajung să facă politică înaltă, odată cu Petru şi Asan. Dar valul greu al stăpînirii musulmane se lasă peste Balcani pentru o jumătate de mileniu, în urma înfrîngerii cavaleriei Vestului, la Nicopole. Tîrziu, abia în secolul XIX, trăitorii de pe aceste meleaguri reuşesc să îşi formeze statele naţionale. Cu epurări etnice, pogromuri, războaie, tot tacîmul.

# Şi, pentru că spaţiul balcanic trebuia să poarte un nume, i s-a spus ba Serbia, ba Macedonia, ba Bulgaria. Îţi trebuie stomac tare la digerat pentru o asemenea istorie! În Bulgaria voi merge şi eu, pentru o săptămînă. Mai precis, vreau să văd cîte ceva din fostele judeţe româneşti Caliacra şi Durostor, litoralul Mării Negre, de la Balcic la Varna, apoi să mă întorc pe la Şumen şi Ruse. Ca bază am un sat de vacanţă, „Rusalca” – la Tauc Liman, în apropiere de Capul Caliacra. Satul se află într-o rezervaţie naturală, paradisul păsărilor, unde se poate face şi plajă! Oare să mai fie în lumea asta un loc însorit? În România plouă cu bulbuci de două săptămîni încheiate.

# De la Piteşti la Cernavodă, ţara are autostrăzi! A1 – aşa cum o ştiţi, A2 – impecabilă, pînă şi cu posturi telefonice din loc în loc. N-am timp să verific dacă au ton, dau bice să ajung cît mai repede la graniţă. Skodiţa ronţăie kilometru după kilometru, aşa că în vreo patru ore sînt la Mangalia. Aici facem o pauză de dezmorţire, R. îşi cumpără o carte de vacanţă, facem plinul, trecem pe la o moschee, ne minunăm la vederea pietrelor funerare împodobite cu turbane. Apoi, cap-compas Vama Veche. Drumul e excelent, soarele ne zîmbeşte. Trecem prin graniţă ca prin brînză. Nu mai stau să iau buvignieta, că e o coadă de 50 de persoane şi un singur bulgar depăşit la ghişeu, aşa că punem 10 euro în talon, pentru poliţie.


Satul de vacanţă Rusalka

# La Şabla părăsesc şoseaua naţională şi-o iau pe un drum de coastă, printre lanuri de floarea soarelui şi turbine eoliene. Sînt zeci de morişti, care se învîrtesc lent. Nouă, Uniunea Europeană ne-a cam pus beţe în roate, impunîndu-ne un partener extern (CEZ), pentru eolienele ce vor fi construite în Dobrogea. Şi, oricum, se spune că preţul curentului este de circa patru ori mai mare decît cel al energiei produse convenţional. La Kamen Briag, reuşesc să mă rătăcesc. Satul e prăfos, sărăcăcios, pustiu. Noroc cu o apariţie senzaţională – într-o intersecţie dau peste un motociclist. De la brîu în sus e „Hell’s Angels”, cu vestă de piele, ochelari negri şi cotiere cu ţinte. De la brîu în jos e bulgar, cu şort şi şlapi. Dar are un motor respectabil – Kawasaki – cu care mă ghidează cît ai clipi pe drumul corect.


Tauc Liman - Golful Păsărilor

# „Rusalka” e un sat de vacanţă particular, plin de ruşi, nemţi şi români. Locul e minunat, sute de bungalow-uri albe sînt răspîndite prin pădure, e linişte. Maşinile sînt lăsate la intrare, în sat se circulă cu maşinuţe electrice. Piscine, terenuri de tenis, de volei, de minigolf. O plajă frumoasă, pe o coastă abruptă. Pentru cîteva sute de euro, bulgarii oferă servicii all-inclusiv cu produse autohtone. Dacă aveţi copii mici, aici e de voi. Dacă vă place să vă treziţi în ciripit de păsări, aici e de voi. Dacă vreţi să scăpaţi de stres, aici e de voi. Dar sînt şi mici inconveniente – serviciul nu e destul de prompt, angajaţii o rup greu pe englezeşte, cîteodată se întrerupe apa, iar noaptea puteţi găsi pe tavan cîte-un fluture, cîte-un carcalac. De-ale naturii, deh!

# La începutul secolului XX, Ilia Mlecinikov, un cercetător francez de origine bulgară, a primit premiul Nobel pentru descoperirea sa – iaurtul bulgăresc conţine o anumită bacterie, care îi conferă un gust deosebit. În plus, s-a demonstrat statistic că ţăranii bulgari care mănîncă foarte mult iaurt ajung să trăiască şi peste o sută de ani! Ştiind toate acestea, fac o cură cu „lactobacterium bulgaricum” în toate formele – „tarator”, supă rece de castraveţi cu iaurt, „airan”, iaurt subţiat cu apă, iaurt cu fructe. Nu sînt singurul iaurto-maniac. Anual, Japonia importă 200 de mii de tone de iaurt bulgăresc.


Explorator, la Capul Caliacra


# Excursie la Capul Caliacra, o fîşie de pămînt roşiatic, înalt, care se prelungeşte doi km în mare. E cel mai estic punct din Bulgaria, rezervaţie naturală, bogată în floră şi faună. Pe asfaltul vălurit al drumului de ţară, maşina se leagănă ca barca pe valuri! Ajungem însă cu bine şi ne plimbăm printre ruinele unei cetăţi bizantine – locul inaccesibil a fost fortificat, pe rînd, de traci, romani şi otomani. La intrare străjuieşte „poarta celor 40 de fecioare”, numită aşa în amintirea sacrificiului făcut de un grup de fete care, ca să scape de turcii prădători, şi-au legat cozile împreună şi s-au sinucis în mare. Există şi o frumoasă capelă a Sf. Nicolae, săpată în stîncă. Călugărul care o slujeşte e tînăr, bărbos, are ochi albaştri şi cîntă ceva doar pentru el.


Cormorani la Capul Caliacra

# În timpul stăpînirii româneşti, din ordinul regelui Ferdinand, mare iubitor de natură, la Capul Caliacra au fost aclimatizate familii de foci, care au trăit pînă prin anii ’70, fiind exterminate, pînă la urmă, de braconieri. Acum, scrutînd stîncile prin binoclu, nu zăresc decît cîrduri de cormorani şi, în larg, cîţiva delfini, ce se joacă în valuri – vin pînă aproape, sar, îşi arată în soare burta albicioasă.


Capul Caliacra

# Cu cel mai scăzut consum de carne pe cap de locuitor din Europa, Bulgaria îşi răsfaţă, totuşi, vizitatorii. Mielul, gătit în ghiveci sau la frigare (ca-n munţii Rodopi), porcul cu usturoi, ciuperci şi „ciubriţa”, un fel de oregano, sau muşchiul de vită la cuptor – toate sînt delicioase. În plus, nu ocoliţi „kebapce” cu carne foarte condimentată, nici „kiufte”, ruda plată a kebabului! Pe litoral, la mare preţ sînt ciorbele de peşte, fileul de crap, numit „şaran”, precum şi sardelele prăjite-n unt.

# O destinaţie populară pentru români este oraşul Balcic, unde reşedinţa Reginei Maria atrage ca un magnet. În 1913, la sfîrşitul celui de-al doilea război Balcanic, România anexează Dobrogea de Sud, judeţele Caliacra şi Durostor, impune administraţie modernă, dezvoltă infrastructura şi localităţile. În 1924, Regina Maria îşi construieşte o casă de vacanţă la Balcic, numind-o „Cuibul liniştit”. Alături de regina lor, o serie de artişti îşi găsesc inspiraţia pe Coasta de Argint – Iser, Tonitza, Steriadi, Şirato. Se înfiinţează chiar un Muzeu de Artă la Balcic. După retragerea din Cadrilater, în august 1940, picturile au fost aduse cu vaporul la Constanţa, devenind nucleul Muzeului de Artă de aici.


Blocurile rock din Kavarna

# Ca să ajung la Balcic, trec prin orăşelul Kavarna, cu blocuri staliniste roase de vreme, dar pe care sînt desenate staruri rock. E marea pasiune a primarului „de fier” Ţonko Ţonev, un fan heavy metal. De profesie avocat, el a organizat în Kavarna concerte şi festivaluri rock, la care au participat nume importante ale genului: Heaven and Hell, Manowar, Deep Purple, Motorhead. Parcă-i şi văd pe metalişti cum plimbă între ei o sticlă de vodcă, stînd în fund pe betoanele lui Jivkov... La Balcic, altă trăznaie – străzile sînt desfundate cum n-am mai întîlnit. Mă învîrt un sfert de oră să găsesc un loc de parcare.


Cuibul Liniştit

# Casa Reginei este modestă ca dimensiuni dar mare ca gust. Proiectată de arhitecţi italieni, este o combinaţie a stilului Renaşterii Naţionale, specific Bulgariei (parter de piatră, etaj în consolă, ferestre arcuite), cu stilul turcesc. „Cuibul liniştit” are chiar şi un minaret zvelt, zugrăvit în alb. S-au mai păstrat cîteva obiecte originale, cîteva mobile, cîteva oglinzi. Lumea cască gura la fantasticele fotografii ale Reginei. De o frumuseţe hieratică, Maria ştia să pozeze... Ne plimbăm prin grădini, excelent întreţinute, unde căscăm gura la o „Magnolia grandiflora” venerabilă, cu florile albe cît mingea „Jabulani”.


Magnolia grandiflora în gradinile Castelului din Balcic


Tronul Reginei Maria, în gradinile de la Balcic

# Apropo de „Jabulani”... Urmăresc optimile Campionatului mondial la barul „Rusalcăi”, că televizorul din cameră e mic cît un timbru, unde fraternizez cu microbiştii germani, în valuri de „Zagorka”, berea naţională a Bulgariei, produsă de Heineken la Stara Zagora. Evident, turiştii ruşi ţin cu Argentina, dar la 4-0 pentru „Bund” o dau pe „raki”, să le treacă supărarea. La ruşi funcţionează încă familia lărgită ca şi grupul de prieteni – în timp ce bărbaţii beau, femeile joacă tabinet iar copiii sînt vegheaţi de-o „babuşka” cu pălărie croşetată. Unele dintre fetiţe fac balet – se vede după postura capului şi a membrelor. Şi încă un lucru – nici un rus nu mai e obez.


Podoabele regilor traci - muzeul de arheologie din Varna

# Varna, anticul „Odessos”, este astăzi al treilea oraş, ca mărime, din Bulgaria. I-am vizitat Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, o clădire imensă, pătrată, bogat decorată în interior, care nu m-a impresionat prin nimic. În piaţa Catedralei, comercianţi tuciurii vînd kitsch-uri şi contrafaceri – şepci ruseşti şi tabachere cu zvastica făcută cu electrodul de sudură. În schimb, Muzeul de Arheologie adăposteşte o colecţie uluitoare de antichităţi – de la aurul regilor traci la statuete romane. La etaj, dau peste o bogată colecţie de icoane bulgare, unele de secol XVI. Ne plimbăm prin Grădinile Mării, un amplu spaţiu pietonal. E cald, zgomot şi praf – şi aici municipalitatea sparge trotuarele cu picamerul! Ne tragem la o terasă, unde mi-e dat să mănînc cele mai greţoase spaghete „carbonara” din viaţă, chiar mai proaste decît în Maramureş. Sînt moi, cu brînză dulce, şi parc-au fost fierte în grăsime.

# Deserturile bulgăreşti sînt diverse, cu parfum de Orient. Baclava cu fistic, rahat, susan cu miere. Dar şi „baniţa”, o gogoaşă umplută cu brînză dulce şi spanac... cît despre vinuri, încercaţi-le pe cele roşii. Sînt ieftine şi de bună calitate. La Balcic găsiţi o varietate numită „Regina Maria” – e un vin roşu, amestecat special cu miere.


Călăreţul Trac de la Madara

# De la Varna la Novi Pazar, autostrada bulgărească e OK. Din păcate, sînt numai vreo sută de kilometri. La Şumen, mă abat vreo 7 km, pînă la fortăreaţa tracă Madara. Pe o culme stîncoasă, la 23 de m înălţime, e săpată în piatră silueta unui călăreţ, care vînează un leu. Alături de el, un cîine de vînătoare hăituieşte fiara. „Călăreţul trac” datează din secolul III după Hristos şi este declarat monument UNESCO. În mijlocul cîmpiei, departe de orice localitate, fortăreaţa este excelent conservată şi exploatată turistic. Cu un patrimoniu mult mai sărac decît cel românesc, bulgarii scot bani şi din piatră seacă. Un exemplu pe care ar trebui să-l urmăm cît mai curînd.

11 comentarii:

  1. Frumoase cuvinte, dar pozele unde sunt?

    RăspundețiȘtergere
  2. Wow, mama, merge netu ca ochiu mortului, n-am reusit sa incarc nici una... da nu ma las!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bine-ai venit, om bun! Mă bucur că ţi-a plăcut la Balcic! V-aţi cumpărat peşte de la pescarii din apropiere? Noi când am fost era unu' care vindea calcan şi raci.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine te-am găsit! Nu am găsit pescarii, dar de peşte m-am săturat...

    RăspundețiȘtergere
  5. hei, bun venit:). asta e o prezentare super.

    RăspundețiȘtergere
  6. ei, da, cu poze arata si mai si. ne faci partasi la calatorie.

    iar la sfarsit, o nota de distinctie...nelipsita pipa :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Deci valahii ăia istorici erau doar venetici prin Balcani,cu oaia și cățelul după ei? Apoi încurajezi corupția la vamă..foarte urît române! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ioane - Venetici? Nup... doar călătoream. Ştii că Brâncoveanu avea casă de vacanţă la Arbănaşi? Iar despre corupţie... lasă că i-am corupt pe-ai lor!

    RăspundețiȘtergere
  9. Good dispatch and this post helped me alot in my college assignement. Thank you on your information.

    RăspundețiȘtergere