vineri, iulie 30, 2010

1001 de gînduri

# Cînd te întorci acasă, după ani de pribegie, toate ţi se par mai mici decît le-ai lăsat. Încăperile în care te jucai de-a v-aţi ascunselea s-au strîmtat, coclaurii pe care-i băteai o zi întreagă pot fi străbătuţi într-o oră. Pînă şi oamenii par mai scunzi, mai împuţinaţi. Apoi te gîndeşti că locul tău nu mai este aici. Asta se numeşte nostalgie.
# La începutul secolului trecut, în „Psihologia poporului român”, Mihai Drăghicescu observa că, în ciuda aparenţelor, sîntem un neam care nu pune preţ pe cele sfinte. Că e aşa o dovedea mulţimea sudalmelor noastre referitoare la morţi, sărbători, obiecte şi practici liturgice, dar şi faptul că nu botezasem (ca alţii) nici un oraş după un sfînt. După o sută de ani, lucrurile merg spre bine – înjurăm mai la obiect, referindu-ne la diverse părţi anatomice, după gust. În schimb, oraşul Sf. Gheorghe a rămas tot în ungurime...
# Mi-e din ce în ce mai greu să ghicesc vîrsta exactă a persoanelor între 14 şi 30 de ani – semnele adolescenţei dispar rapid, iar tinereţea se prelungeşte neaşteptat. Noile generaţii par a se dezvolta mult mai rapid decît părinţii lor, graţie hranei mai bune, mişcării în aer liber, atmosferei impregnate de sexualitate din mass media. Hedonism.
# Teoria superiorităţii raselor pure a ajuns de tot rîsul. Pe vremuri, se spunea că cele mai frumoase femei din România, blonde şi cu ochi albaştri, trăiesc în Mărginimea Sibiului, acolo unde s-a păstrat gena dacilor liberi. Astăzi, e suficient să mergeţi prin mahalalele marilor oraşe şi veţi întîlni o specie încîntătoare de femei cu pieliţă brună şi ochi negri, specie care ne-a făcut celebri în Europa.
# Fără comentarii – în 2009, 46 % dintre români n-au citit nici o carte. În 2010, 53% dintre români n-au citit nici o carte.
# Alexandr Dughin, un geopolitician rus, a lansat mama teoriei conspiraţiei. După el, întreaga istorie a umanităţii se poate explica pornind de la existenţa a două Ordine secrete – cel al Apei şi cel al Pămîntului. Simplificînd la maxim, primul urmăreşte dominarea lumii prin căile maritime, comerţ şi liberă iniţiativă, celălalt – prin căile uscatului, statalitate şi ierarhie. Ordinul Apei s-a născut în porturi şi insule - Cartagina, Atena, Veneţia,Ţările Nordului, Marea Britanie şi America (marea insulă-continent). Ordinul Pămîntului înseamnă Babilonul, Sparta, Roma, Bizanţul, Rusia (a treia Romă). Cum între ele nu va exista niciodată pace, Dughin recomandă lui Putin o apropiere de Germania, pentru contracararea influenţei atlantice în Europa. Aşa zicea şi Haushofer, figura centrală a geopoliticii naziste...
# Sub înaltul patronaj al ministrului Turismului şi Dezvoltării Regionale, Elena Udrea, a fost lansat la Shanghai noul brand de ţară. Redefinită drept „Grădină a Carpaţilor”, România se doreşte acum o destinaţie specială pentru turiştii instruiţi, dornici de experienţe culturale. Pe bloguri, cîrcotaşii propun un brand mai potrivit - „Nutziland”.
# În Germania, cărţile sînt scumpe, de aceea lumea preferă să citească ultimele noutăţi ale literaturii de consum de la bibliotecă. În schimb, oamenii cu bani investesc în cărţi rare, ediţii princeps, în deosebi clasici, care îşi păstrează valoarea în timp. La noi, e pe dos – clasicii sînt tipăriţi în ediţii ieftine, de care sînt pline bibliotecile, iar oamenii cu bani cumpără romanele lui Dan Brown, cartonate şi cu ilustraţii.
# Un sondaj recent arată că foarte mulţi români l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu, în detrimentul politicienilor de azi. De fapt, ar vota să mai fie tineri şi în putere.
# În „Caietele Princepelui”, scriitorul Eugen Barbu mărturisea că a strîns o bibliotecă imensă, circa zece mii de volume, vînînd rarităţi bibliofile pe la anticarii vremii, care le primeau de la aristocraţii ruinaţi de comunism. Acum, că Barbu nu mai trăieşte, unde o fi ajuns această uluitoare comoară?

2 comentarii:

Aurel Sibiceanu spunea...

Ceea ce afirmă Eugen Barbu despre vânzarea cărţilor este real. Unii au reuşit, totuşi, să mai salveze din ele. Dar ce au salvat atunci au fost nevoiţi să vândă acum, în această nesfârşită tranziţie. La fel au stat şi stau lucrurile şi cu argintăria, cu mobila. Ştiu asta de la un ebenist-restaurator; îmi povestea despre sute de garnituri de mobilă, pe care el şi colegi de breaslă le-au restaurat pe la casele noilor "ciocoi". Să nu credeţi că aceşti ciocoi au gust în materie de aşa ceva! Au doar consilieri buni şi naivitatea cea bună de a-i asculta pe aceştia.

Vă citesc periodic, atent şi cu plăcere. Multe salutări, Sibi

Cristian Cocea spunea...

Domnu' Sibi - Ciocoii noi cu bodigard!