luni, septembrie 06, 2010

Mormîntul Cavalerului cu Lebăda

Biserica Domnească din Curtea de Argeş

În timp ce autocarele cu turişti se varsă la Mănăstirea lui Manole, mînate de ghizi grăbiţi, iar lumea n-are timp să se închine pentru că fotografiază, o minune rămîne ascunsă, în singurătate – este Biserica Domnească a Basarabilor. Rarii trecători care au inspiraţia să-i treacă pragul devin fascinaţi – sub cupola întunecoasă, aureolele sfinţilor licăresc palid, a reproş. Sînt fresce de secol XIV, care l-ar face invidios şi pe Giotto. Cu economie de mijloace, cîteodată cu numai două culori (un albastru translucid şi un bej saturat, sticlos), meşterii au înfăţişat cetele îngereşti, iar feţele apostolilor sînt migălos construite. Ici, o vezi pe Maica Domnului într-o ipostază aproape laică, ţinîndu-şi cu greu pîntecul umflat, sub pulpanele hainei, colo – tîlharii din dreapta şi stînga lui Hristos îşi poartă crucile parcă dansînd, dezvăluind o uluitoare anatomie. Pe peretele de nord-est, un misterios grafitti anunţă şi datează moartea marelui Basarab Voevod.
Pilda bogatului care şi-a făcut casă

De la legendă la istorie

Nu se ştie cu exactitate cine a ridicat acest lăcaş şi nici în ce an a făcut-o. Pisania de deasupra uşii de intrare a fost distrusă de două sute de ani. Oricum, biserica se află în spaţiul Curţii Domneşti a Basarabilor iar construcţia ei se pare că s-a întins pe zeci de ani, în perioada legendară a fondării Ţării Româneşti, de la sfîrşitul secolului al XIII-lea şi pînă la jumătatea secolului al XIV-lea. E o vreme a misterului. Unele tradiţii vorbesc despre descălecarea lui Negru Vodă, pe la 1215, un voievod din Făgăraş, care a trecut munţii, la Cîmpulung, probabil în urma atacurilor cavalerilor teutoni, implantaţi în Ţara Bîrsei, la 1211, de regele ungar Andrei al II-lea. De la Cîmpulung, el va străbate dealurile şi va fonda capitala, Curtea de Argeş. De aici, legenda îşi dă frîu liber – Negru Vodă avea un cal înaripat, cu care îi bătea pe tătari, ridica stăvilare pe Dîmboviţa ca să inunde valea, în calea duşmanilor, răpea, la hotarul Moldovei, femei venite la tîrg (o nouă răpire a Sabinelor...), ridica fortăreţe în locuri inaccesibile (precum cea de la Cetăţeni) şi cîte şi mai cîte. Ce reţin istoricii din legende? Că este posibil ca să fi existat mai mulţi domni ai locului, poate şefi cumani, poate voivozi veniţi peste munţi, care, pe fondul atacurilor tătarilor, ce au slăbit pînă la anihilare puterea Regatului Ungar, au unit mai multe căpetenii din văile de sub munte, constituind o structură politică feudală numită Ţara Românească.

Posada - Cronica pictată

Oricum, istoria „oficială” începe după 1310, cînd boierii ţării îl aleg domn pe Basarab I, fiul lui Negru Vodă. De aici avem documente – „Cronica pictată de la Viena” povesteşte lupta lui Basarab I cu regele ungar Carol Robert de Anjou, la încă neidentificata Posada. După victoria valahilor, cu prada de război şi din comerţ, Curtea de Argeş înfloreşte. Sîntem pe la 1330. Dinastia Basarabilor se întăreşte – întîiul născut al Domnului, Nicolae Alexandru, va ajunge să trateze cu noul rege al Ungariei, Ludovic, o vasalitate convenabilă. E şi timpul ridicării Bisericii Domneşti. Lui Nicolae Alexandru îi va urma la tron fiul său, Vlaicu, al treilea Basarab, apoi dinastia va continua cu Radu I (zis cel Negru, în timpul căruia se va termina zugrăveala Bisericii domneşti), tatăl lui Mircea cel Bătrîn. Apoi istoria se învaţă la şcoală.

Misteriosul mormînt nr. 10

Anii au trecut, nemiloşi, peste Biserica Domnească. Multe au văzut bătrînele ziduri. Incendii, cutremure, inundaţii. Ba chiar restauratori nepricepuţi. Pe la 1827, noii „ctitori” scot pardoseala de cărămidă, considerată prea modestă, strivesc pietrele mormintelor voivodale din sfîntul lăcaş, jefuiesc tot ce le cade în mînă, compromit zugrăveala.

Lespedea misteriosului mormînt nr. 10

Abia la începutul secolului al XX-lea, „Comisiunea Monumentelor Istorice” desemnează o echipă de savanţi, printre care şi marele Nicolae Iorga, care să cerceteze ce se mai poate salva. Sînt înlăturate rîndurile de cărămidă şi, surpriză! Apar 14 morminte, dintre care unul, mormîntul nr. 10, este găsit intact! Lespedea care-l acoperă nu poartă însă nici o inscripţie ci doar un desen straniu – un Arbore al Vieţii, încununat de o stea cu 12 colţuri, formată din tot atîtea triunghiuri echilaterale. În mijlocul stelei –alt simbol solar. Racla de piatră mai are săpată, la picioarele mortului, o cruce templieră, şi la cap – o Stea a lui David!

Cavalerul cu Lebădă

Arheologii abia îşi ţin răsuflarea. Lespedea este trasă la o parte şi, din negrul mormînt, apare vedenia unui nobil cavaler. Pe cap poartă o diademă de mărgăritare, strînsă cu un lanţ de aur peste părul lung. O tunică din mătase purpurie, veneţiană, împodobită cu zvastici, îi acoperă pieptul. Treizeci de nasturi de aur încheiau haina, strînsă la mîneci, la piept şi la gît cu mărgăritare. Un guler de dantelă, lucrată în mătase şi aur, amintea de moda galantă a Apusului. Cavalerul era încins cu o centură brodată cu metal preţios, care se strîngea cu o uluitoare pafta de aur, înfăţişînd un castel cu patru turnuri. În faţă, pe smalţ albastru, o Lebădă de argint cu cap de femeie strălucea enigmatic. Inele dăltuite cu litere latine se vedeau pe oasele descărnate ale mîinilor. Apoi, deodată, în contact cu aerul, ţesăturile minunate s-au pulverizat, rămînînd, ici-colo, cîteva petice! Disperat, marele Iorga a căzut atunci în genunchi şi s-a rugat de iertare. Dar ireparabilul se produsese.

Paftaua centurii, în formă de castel, cu misterioasa Lebădă cu cap de femeie

După ce au făcut fotografii, arheologii au adunat relicvele şi au plecat la Bucureşti. Nu vă luaţi după plăcuţa de plastic, anunţînd lapidar că acolo a fost înhumat Vladislav Vlaicu... În lipsa unor teste ADN şi a cercetării amănunţite a relicvelor, nici pînă astăzi nu se ştie sigur al cui este acest mormînt. Unii au crezut că măreţul Cavaler cu Lebădă ar fi Radu Negru… Se ştie însă cu siguranţă că Iorga i-ar fi zis Reginei Maria, care făcuse o pasiune pentru inelele Cavalerului: “Majestate, lăsaţi-le! Sînt ale Dinastiei Basarab, nu ale Casei Hohenzollern-Sigmaringen”. Acestor inele o să le rezerv un articol separat, în viitorul apropiat.

Speculaţii ezoterice

Radu Negru? Sau mormîntul este mai vechi? În lipsa datării cu C14, istoricii se mulţumesc cu speculaţii. Există însă şi alte chei cu care poţi să deschizi uşa misterului. Analizînd simbolurile înscrise pe obiectele din mormînt, anumiţi autori au făcut, de-a lungul ultimilor 80 de ani, afirmaţii uluitoare. Iată cîteva dintre ele, aparţinînd scriitorului Vasile Lovinescu.

Floarea Vieţii

În „Dacia hyperboreană”, Lovinescu propune următoarea teorie, în consonanţă cu scrierile lui Hasdeu, Densuşianu şi Guenon: întemeierea ţărilor române a fost făcută de iniţiaţi în vechile mistere, moştenite de la daci, care şi ei le-au luat de mai devreme. Pînă la 1300, cînd intră în istorie, Basarabii sînt o castă, nu o familie – casta sacerdotală a dacilor, „purtătorii de căciuli”, cum îi numea scriitorul antic Jordanes, supravieţuind o mie de ani după retragerea aureliană în Oltenia de sub munte şi în Haţeg. Cavalerul cu Lebădă este, la rîndul său, un iniţiat, emanînd dintr-un Centru hyperborean, polar, întrucît pe sarcofag se află dăltuit Arborele Vieţii, „Y”-ul sacru al lui Ianus, iar paftaua aminteşte că, în urmă cu 4000 de ani, Polul Ceresc era în constelaţia Lebedei sau Dragonului. Mulţi domni ai noştri, pînă la Mihai Viteazu, au fost conştienţi de descendenţa lor, adăugîndu-şi în faţa numelui particula „IO”, care înseamnă „Ianus” sau Ion Sînt Ion – „REGELE DACILOR”, o funcţie, aşa cum noi purtăm în faţa numelui titluri ca „ing.”, „prof.” sau „dr.”. Iar Negru –Vodă (sau Radu-Negru) este tot o funcţie, existînd mai mulţi domni care au purtat acest nume. Ţările Române (Moldova, Transilvania şi Ţara Românească) intră în istorie prin aceşti agenţi (Iancu Corvin, Dragoş şi Negru-Vodă) sub semnul Negrului, sub semnul lui Saturn.

O cruce templieră pe mormîntul unui domn ortodox?

P.S. Istoricii de profesie consideră că podoabele au ajuns la purtătorul lor prin relaţia de vasalitate faţă de regele Ungariei. Chiar de-ar fi aşa, misterul pietrei tombale rămîne...

3 comentarii:

literelibere spunea...

daca as fi stiut toate detaliile astea pe vremea cand faceam pe ghidul turistic, sunt sigura ca mi-as fi vrajit turistii :)

PS. cele cateva postari din urma mi-au captat atentia in mod special

Avram Marian - Gabriel ( Graham ) spunea...

Felicitari pentru blog!
Sondaj pe http://eroii-neamului.blogspot.com/ despre erou eroii neamului.
Votati intre diferite personaje istorice:Burebista,Decebal,Mircea cel Batran,Stefan Cel Mare,Vlad Tepes, Mihai Viteazul ,Constantin Brancoveanu,Alexandru Ioan Cuza,Carol i,Ferdinand,Maresal Ion Antonescu,Corneliu Zelea Codreanu Sondaj pe http://eroii-neamului.blogspot.com/ despre erou eroii neamului.

Cristian Cocea spunea...

Oceania - ma bucur ca te-a interesat. despre cum construiau initiatii, urmeaza partea a treia - Muntele Sacru.