marți, decembrie 15, 2009

Capela Sixtină a României



În 1858, Nicolae Grigorescu avea 20 de ani şi se afla la Mănăstirea Neamţ, la muncă. Născut într-o familie numeroasă şi săracă, băiatul picta icoane de la 10 ani, sub îndrumarea unui meşter ceh, pe care le vindea, apoi, în Oborul bucureştean, ca să-şi cîştige traiul. Aşa că mare i-a fost bucuria cînd a auzit că Mănăstirea Agapia, aflată în refacere, avea nevoie de zugravi. Temerar, Grigorescu s-a înfăţişat la maica stareţă Tavefta Ursache şi i-a spus că el poate face toată treaba ! Măicuţa l-a privit zîmbind şi i-a dat o probă – să picteze o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul. Floare la ureche ! – a zîmbit şi tînărul Grigorescu, iar icoana a fost gata în timp record, avînd ca model o ţărancă de la Agapia. Stareţa a dat gînditoare din cap – pictura nu semăna deloc cu cea bizantină obişnuită, ci aducea mai degrabă cu lucrările maeştrilor Renaşterii ! Însă lumina de pe chipul Maicii Domnului era uluitoare – aşa că tînărul pictor “a prins” contractul pentru zugrăvirea Agapiei. Iar mănăstirea a devenit un fel de Capelă Sixtină a României…

Agapia se află la 43 de km de Piatra Neamţ, în mijlocul Pădurii de Argint, şi este ctitorie a lui Gavriil hatmanul, fratele lui Vasile Lupu, şi a Doamnei Liliana, de la 1642. Puţini ştiu că mai există o Agapia din Deal, mult mai veche, zidită de Petru Rareş, în 1527, care a ajuns acum un schit, din cauza alunecărilor de teren, ce au dărîmat restul zidirilor. Agapia din Vale sau Agapia Nouă ne întîmpină cu muşcate multicolore, la ferestrele căsuţelor măicuţelor. Intraţi în biserică – pictura lui Grigorescu vă va impresiona din plin. Sînt de remarcat tablourile "Îngerul părăsindu-l pe Tobie", inspirat din Rembrandt şi pictat în partea superioară a zidului dintre pridvor şi pronaos, "Punerea în Mormânt a Mântuitorului", executat după Tizian pe arcul dintre pronaos şi naos, "Cina cea de taină" din catapeteasmă, "Sfînta Treime" din bolta pronaosului, "Ruga în Grădina Ghetsimani", "Iisus ducîndu-şi Crucea spre Golgota", "Ieremia plîngând ruinele Ierusalimului", precum şi "Intrarea Mântuitorului în Ierusalim", o scenă monumentală ce domină peretele sudic al pronaosului.

Vizitaţi apoi muzeul mănăstirii, cu obiecte de artă şi odoare bisericeşti. Biblioteca Agapiei are peste 15.000 de volume, tot aici aflîndu-se depozitul de carte veche al judeţului Neamţ. Căutaţi apoi casa memorială “Alexandru Vlahuţă”- scriitorul a avut aici o soră călugăriţă. De fapt, multe ale nume sonore ale culturii române s-au legat de Agapia, vizitînd locurile, adăstînd la mănăstire – George Coşbuc, I.L. Caragiale, Calistrat Hogaş sau Gala Galaction fiind cîteva dintre ele. Şi dumneavoastră, dacă vreţi, veţi găsi găzduire în preajma mănăstirii.

5 comentarii:

  1. Am descoperit si eu Agapia in vara asta si l-am gasit si pe Grigorescu, si am stat vreo doua ore cu ochii pe pereti incurcand lumea care venea si pleca, majoritatea fara sa ridice macar ochii spre picturi...
    Un gand bun din Timisoara!

    RăspundețiȘtergere
  2. Parcă te şi văd, pierdută în admiraţie, printre păcătoşii grăbiţi! :) Acum, că ţi-ai luat inima în dinţi şi mi-ai scris, te aştept în continuare pe blog... Cum e la timişoara, ninge, ninge?

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, la Timisoara ninge, ninge de o saptamana si mi-am facut un omulet de zapada pe terasa. N-am mai facut asta din clasa a treia!
    Seara frumoasa, calda!

    RăspundețiȘtergere
  4. Om de zapădă pe terasă? Bagă-l în casă, la căldură, au fost -21 de grade noaptea la Timişoara! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. in cimitirul manastirii este ingropat generalul roman Hugo Schwab.S-a sinucis pe 24 august 1944 la Humulesti in momentul in care hoarda mongola care invadase zona a incercat sa il faca prizonier.

    RăspundețiȘtergere