vineri, decembrie 03, 2010

Cioran - Ţuţea: 1 la 1


Aseară mă pregătisem pentru meciul Stelei cu Liverpool – bere, alune şi chipsuri! Numai că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea de pe teren. Enervat de golul englezilor, am schimbat programul şi am nimerit peste o reluare a „Exerciţiilor de admiraţie” ale lui Liiceanu, pe TVR Cultural. He, he, he! Aici meci adevărat! Pe de-o parte Emil Cioran, exilat la Paris, înjurîndu-l pe Dumnezeu dintr-o mansardă. Cu părul zburlit şi cu un zîmbet timid în colţul gurii, omul mărturiseşte: “Toată viaţa mi-am dorit să fiu un parazit! Să nu muncesc, să n-am stăpîn, să mă bucur de libertatea absolută. La 40 de ani, încă mai mîncam la cantina studenţească de la Sorbona. Dar m-a chemat decanul, s-a uitat la mine de sus pînă jos şi mi-a spus, indignat, că există o limită de vîrstă pentru asta… Eu nu ştiam”. Pe de altă parte, Petre Ţuţea, filmat în garsoniera lui de lîngă Cişmigiu, întins pe pat, în pijama, cu un fes tras peste scăfîrlie. Mai are trei dinţi în gură şi zice: „În tratatul meu de antropologie, Cioran este scepticul de serviciu al unei lumi în declin. Este un blasfemiator, dar unul în amurg, aşa că-l înţeleg şi-l iubesc!”. Camera insistă îndelung ba pe silueta fragilă a filosofului de la Răşinari, într-un parpalac alb, prelingîndu-se pe lîngă ziduri, ba pe chipul extraordinar de mobil al confratelui de la Boteni, însufleţit de Spirit. Cîtă diferenţă faţă de televiziunea de astăzi, plină de forme siliconate şi de zîmbete de porţelan, dar goală de conţinut! Peste noapte, am visat un Cioran dintr-o lume paralelă – la fel de aerian, dar lucrînd în publicitate şi circulînd furios prin Paris într-un Smart!

P.S. Tipii ăştia or mai însemna ceva pentru tînăra generaţie?

7 comentarii:

Mişu spunea...

Îmbrăcat în pijamale şi imobilizat într-un pat, Petre Ţuţea a trasat în 90 reperele morale ale unei generaţii de tineri. Eu şi amicii mei, la vremea aia, îi ştiam pe de rost toate replicile. Ne-am fi dorit să ne meargă mintea aşa cum îi mergea acestui bătrânel care ne inspira! Astăzi fiinţa umană se redefineşte. Devine altceva. Lipseşte filosoful de serviciu care să explice lucrurile.

Geocer spunea...

Apropo de PS : pai daca n-au jucat la Steaua, cum sa mai insemne ei ceva pentru tanara generatie?

Mişu spunea...

A! Şi încă ceva... Nu mai mânca cipsuri, la meci! Nu sunt bune.

Cristian Cocea spunea...

Mişu - Ateule, pocăieşte-te! Ţuţea extrăgea filosofia şi etica din existenţa lui Dumnezeu :) Cît despre cipsuri, stai liniştit - erau de decor!

Geo - Vecine, aşa sceptic nu te ştiam...

Veronica spunea...

Dragă Cristi, încerc şi eu un răspuns la P.S.: Puţini am fost, puţini sînt încă.
Nu cred că sînt oportune comparaţiile, dar aş trage mai degrabă spre concluzia asta. Nici mai mulţi, nici mai puţini. Dar cuibăriţi bine.
Apoi, poposesc aici să te întreb dacă ai citit (şi să te îndemn, dacă nu) cartea lui Dan C. Mihăilescu "Despre Cioran şi fascinaţia nebuniei". Şi despre cîte uitasem... Trimite înapoi la lecturi de demult.
Şi, la final, să mă mir şi iar să mă mir: te-a enervat golul englezilor? Nu... Eu aş fi rîs, cam cum rîdea Cioran cînd smulgea telefonul din priză. :)

Cristian Cocea spunea...

Vero - Ce plăcere! Nici mai mulţi, nici mai puţini? Io ştiu? Nu numai şcola se degradează în Ro ci şi mintea omului... Cartea lui Dan C. n-am citit-o. Dacă e un fel de pateu franţuzesc, cu foi aerate, nici n-o s-o citesc, am ajuns să diger mai bine asprele şi aplicatele tocăniţe germane într-ale spiritului! Şi, la final, am rîs, dar la golul nostru... În rest, tu ce mai faci? Înţeleg că ai avut un an greu. Şi eu... În spiritul lui Cioran, să spunem că sîntem toţi nişte farseuri - supravieţuim problemelor noastre!

Veronica spunea...

Pentru supravieţuire, n-aş băga mîna-n foc. E mers pe sîrmă, ţine cît ţine...
Iar cu generaţiile, nu, insist cu încăpăţînare împotriva acestor discuţii. Ca tot omul grăbit, nu argumentez, dar îl invoc pe Cehov. Întîmplător, după ce ţi-am lăsat mesajul m-am pomenit în "O poveste banală". Spre finalul părţii a III-a, e o discuţie cu "A început să degenereze şi tineretul nostru!"... Subscriu la părerile bătrînului profesor, nu cred în generalităţi, sînt aproape dureroase.
În tren, la un drum recent, citeau foarte mulţi călători. Majoritatea foarte tineri. Bătrîni gălăgioşi se ţineau de conversaţii, despre tineretul din ziua de azi, fără să ţină cont că îi deranjau chiar pe cei care citeau. Aşa merge roata...
Dar eu ţi-am scris de dragul lui Cioran...