vineri, septembrie 04, 2009

Cînd presa scrie despre nimic…

Am citit azi o relatare dintr-un ziar local, despre şedinţa şefilor PSD, strînşi la un debarcader argeşean, şi m-am simţit în epoca fanariotă. Autorul, un jurnalist tînăr, a găsit de cuviinţă să dedice trei sferturi din articol amănuntelor de atmosferă – că în parcare stăteau maşini de sute de mii de euro, păzite de armate de şoferi, că accesul presei a fost interzis, că Hrebenciuc şi-a făcut siesta cu ochii la pescari, totul culminînd cu defilarea chelnerilor, întru potolirea stomacurilor social-democrate. Cu ochii la chiolhan, jurnalistul a notat conştiincios toate felurile şi ni le-a servit apoi şi nouă, cititorilor, de la aperitive la desert, pe trei rînduri, apoi a expediat la final ce-a zis Geoană – de fapt, nu zisese nimic.

Acum, eu îl înţeleg pe Claudiu Diţă (tînărul jurnalist de la TOP, pe care-l cunosc şi îl respect). Nu e el în chestiune, ci o întreagă reţetă de a face presă. A vrut să picteze cu tuşe groase nesimţirea unor politicieni veniţi în Argeş, chipurile să rupă guvernul, dar care au stat la crăpelniţă, în timp ce presa a făcut treişpe-paişpe pe-afară (măcar n-o mai chemau…). Dar efectul nu i-a reuşit. De ce? Pentru că subiectul era prea serios ca să se preteze la tabloid. De fapt, întreaga situaţie a României e atît de serioasă, încît nu te mai trage la rîs, darămite la cronică mondenă. Nu s-a întîmplat nimic? Scrii un rînd că nu s-a întîmplat nimic… Au tras ăia un chiolhan? Scrii că au tras chiolhan şi nu publici meniul. Altfel, rişti să fii receptat aiurea. Dragă Claudiu, ştii ce ziceau doi cititori de-ai tăi, aflaţi lîngă mine, la “Garden Pub” ? Unul a exclamat: „Uite-i şi pe fomiştii lui Penescu, cum le-au numărat ei înghiţiturile ălora de la PSD!”. Iar celălalt: „De, frate, dacă patronul e la pîrnaie…”. Amîndoi cititorii erau tineri.

Concluzia. Presa românească şi-a pierdut credibilitatea. De ce? Nu pentru că e partizană. Nici pentru că e violentă în limbaj. Ci pentru că SCRIE DESPRE NIMIC! Nu vorbesc despre tabloide (aici totul este Eros şi Thanatos) ci despre ziarele de calitate, despre televiziunile de ştiri şi generaliste, despre serviciul public de radio şi televiziune. Politică? Nobila artă a conducerii cetăţii este prezentată drept luptă între X şi Y. Economie? Sunt reproduse cele mai funeste declaraţii ale oficialilor, iar categoriile sociale sunt învrăjbite. Societate? Lipsesc campaniile de educaţie, solidaritatea naţiei este redusă la teledonuri suspecte. Tehnologie? Ce-i aia? Cultură? Aş! Credinţă şi spiritualitate? Bălmăjeli popeşti… Un val de nimic este proiectat sistematic asupra românilor, iar rezultatele se văd – unii, cei mai puţini, se refugiază în surse alternative de informare (internet, cărţi, reviste specializate), alţii se prostesc, ajung să discute ore întregi despre Udrea sau Elodia, în fine, cei mai mulţi, cei care nu consumă media, rămîn la fel de proşti ca înainte.

Ce e de făcut? Dracu’ ştie! Să ne ferim de valul de nimic… Să căutăm informaţie relevantă în alte surse. Să acordăm mai multă atenţie oamenilor de lîngă noi, poate au ceva interesant să ne spună. Ziariştii? Se vor trezi, în cele din urmă…

P.S. O să pun un link spre articol, ca sa se face, cind va ajunge editia pe internet.

2 comentarii:

Anonim spunea...

pai ce sa crezi frate ce scrie "claudiu dita", .....este un dezinformat, care scrie la comanda , si numai prostii......, mai mult il felicit ca l-a depasit pe Nicolae Iorga in scrierea de articole.......ESTE VAI DE CAPU' LUI......numai balarii.

Cristian Cocea spunea...

Eu cred că a fost un accident. Claudiu e un ziarist bun. Chestia cu Iorga ai furat-o de la Smeoreanu? După stil, parcă ai fi Amza :)