miercuri, septembrie 09, 2009

1984


Am revăzut ieri „1984”, filmul făcut de Michael Radford după romanul lui Orwell, şi mi-am adus aminte de ororile tinereţii mele – frică, mizerie, tortură, lipsuri, Poliţia Gîndirii, „înlocuitori”, Minutul de Ură, cenzura, modificarea trecutului, Big Brother, manifestaţii, propagandă… Apoi am privit în jur cu mult mai multă bunăvoinţă şi mi s-au părut amuzante excesele publicităţii, certurile din talk-show-uri, Merţanele îmbogăţiţilor, tricourile mulate ale cocalarilor, pînă şi dresurile roz ale ministrului Turismului! Recomand medicamentul (amar dar eficient…) inadaptaţilor de salon, „stîngii-caviar”, tinerilor confuzi, nostalgicilor ceauşişti şi lui Mişu, cînd e în criză ontică… Filmul poate fi văzut aici.

Orwell e înspăimîntător nu cînd vorbeşte despre tortură şi supraveghere ci cînd atinge oroarea metafizică:
- Specia umană are agresivitatea scrisă în gene. La sfîrşit, vor rămîne numai stăpînii şi sclavii.
- Puterea înseamnă să-l faci pe altul să sufere, să-i sfîşii mintea şi să i-o recompui, după cum vrei.
- Războiul este inevitabil, dacă doreşti să păstrezi o anumită structură socială. El distruge roadele muncii omeneşti, care, altfel, ar duce la evoluţia speciei.
- Scopul ultim al Poliţiei Gîndirii este să te facă să-l iubeşti pe Big Brother.
- Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul.
- Ca să controlezi complet o populaţie, controlează-i limbajul. Prin eliminarea cuvintelor, poţi elimina sentimente.


„1984” este mama distopiilor. Pe moment, democraţiile liberale ne ţin departe de acest infern. Mai degrabă ne pîndeşte purgatoriul din „Mîndra lume nouă” a lui Huxley. Dar, despre asta, în alt post.

7 comentarii:

Mişu spunea...

Mao a ucis oameni. Publicitatea îi poate imbeciliza. Nu ştiu ce e mai bine. Cu precizie ştiu că oamenii care trăiesc exclusiv în realitate sunt la fel de dezaxaţi ca cei care trăiesc exclusiv în iluzie.

Îmi recunosc crizele ontice, prieten drag. Numai că le denumesc altfel: angoase de aprtament! :)

Cristian Cocea spunea...

Mişu - Glonţul lui Mao nu îţi lăsa alternativă, publicitatea poate fi refuzată :) Dintre două rele, îl prefer pe cel mai mic... De fapt, există delicii şi în publicitate - vezi Noaptea devoratorilor de... Iar crizele tale ontice sînt delicioase :)

Geocer spunea...

Aha, acum cand aflu de crizele ontice (sau angoasele de apartament) ale lui Misu imi explic si eu tonul din anumite articole ale lui de pe blog !

Mişu spunea...

Mă, voi râdeţi de mine acolo! :)

literelibere spunea...

purgatoriul despre care vorbeai cand il aminteai pe Huxley, cred ca deja e atins pe alocuri. spre asta tindem dar nu stiu daca ar trebui sa nu fiu de acord cu unele chestii imaginate de scriitor. vreau sa spun ca,in principiu, nu-mi displac unele chestii. cred ca Misu ar fi oripilat :).

Cristian Cocea spunea...

Oceania - pregătesc un comentariu despre "utopia moale" a lui Huxley, aşa că nu ezita să comentezi, ca să-l oripilăm definitiv pe Mişu!

Mişu spunea...

Stau pe-aproape, ia să vă văd... :)