Cele 1001 de minuni ale lui Lionardo

14 aprilie 1452 – Se naşte Leonardo da Vinci, pictor, sculptor, inginer şi arhitect italian renascentist (picturi: „Mona Lisa”, „Cina cea de Taină”) (m. 1519)

Din extraordinarul portret al lui Da Vinci, pe care i-l face Giorgio Vasari în “Vieţile celor mai de seamă pictori, sculptori şi arhitecţi”, reţinem că, de mic copil, Lionardo începuse să-I uimească pe contemporani, prin abilităţile sale la desen, retorică şi memorare. Scria cu mîna stîngă şi de-a-ndăratelea, ca să nu fie înţeles decît de cei ce foloseau o oglindă. Avea o răbdare inumană în înfăţişarea detaliilor. Iubea caii, compunînd un tratat despre anatomia lor. Era fascinat de chipurile umane deosebite, încît se ţinea pe stradă după unii oameni, iar apoi le reproducea fizionomia, amănunţit, din memorie. Cînta la liră, cîştigînd concursuri cu un instrument confecţionat de el din argint, în formă de ţeastă de cal. Cînd i s-a cerut să picteze un scut, a adunat într-o cameră în care nu intra decît el tot felul de lilieci, şerpi şi broaşte, de la care a luat cîte ceva şi a închipuit o fiinţă teribilă, un monstru ce sufla venin şi pară. Scutul i-a înfricoşat pe privitori… A jupuit cu mîna sa cadavre, ca să descifreze cum se leagă oasele, muşchii şi nervii. A turnat în bronz un cal gigantic. Făcea din argilă figurine subţiri, pe care le umplea cu aer şi care pluteau, în vîntul serii ! Picturile sale păreau vii, personajele trăiau, chipurile lor trezeau emoţii puternice. Inventa mijloace de străpungere a munţilor, de schimbare a cursurilor rîurilor, proiecta aparate de zbor. Îmblînzise o şopîrlă neobişnuită, pe care o împodobise cu barbă şi aripi, lipite cu argint-viu, cu care-şi speria prietenii ! Elibera păsările din colivii şi refuza banii mărunţi, spunînd: “Eu nu sînt pictor de mărunţişuri!”. Era prieten cu alchimişti şi fiziologi, cunoştea astrologie şi arhitectură. Şi-a dat sufletul la 74 de ani, în braţele unui rege. În urma sa rămîn 1001 de minuni ale geniului.