joi, ianuarie 29, 2009

Femei la volan

Ca să nu se mai plîngă prietenul Mişu că e un şofer timorat, uite cum conduc... altele!

http://www.youtube.com/watch?v=ygtBxhFc24A&eurl=http://nihilistull.blogspot.com/&feature=player_embedded
P.S. Zău că nu sînt misogin cu femeile, vorba lui Vanghelie...

marți, ianuarie 27, 2009

Nicola Tesla şi Red Alert


Tot promisesem să vă dau mai multe informaţii despre un geniu al sec. al 19-lea... Am găsit aici un documentar bun, in franceza...

http://www.dailymotion.com/video/xsd71_nikola-tesla-les-archives-oublies_tech

Acum, că aţi văzut filmul, puteţi înţelege mai bine universul armelor din Red Alert, inclusiv Tesla Coil, inclusiv tehnicile de control mental de la distanţă ale lui Yuri, inclusiv maşina de modificare a vremi :)

luni, ianuarie 26, 2009

Peisaj după criză


Ce consecinţe politice va avea actuala criză mondială? Nimeni nu ştie, dar observăm că...

- statul revine în economie, naţionalizînd băncile falimentare, ceea ce slăbeşte monedele naţionale
- "peştii mari" îi înghit pe cei mici, astfel încît rămîn doi-trei jucători pe pieţe imense, adică monopol, moartea liberei întreprinderi
- se constituie comitete şi consilii mondiale, cu puteri mai mari decît guvernele, ceea ce irită populaţia şi creează sentimentul că politicienii ne trădează
- se adînceşte opoziţia dintre ţările care cresc pe resurse şi cele care cresc pe tehnologie, între săraci şi bogaţi, între Est şi Vest
- scade consumul, creşte şomajul, apar mişcări de stradă şi, implicit, partide politice extremiste
- care e posibil să speculeze nemulţumirea populaţiei şi să ajungă la putere, prin mecanisme democratice
- odată ajunse la putere, noile mişcări naţionaliste, autarhice, vor căuta duşmani, ţapi ispăşitori
- iar în combinaţie cu monopolurile vor reduce drepturile cetăţeneşti, vor controla presa, vor institui "dictaturi de dezvoltare"
- ceea ce va duce, inevitabil, la conflicte armate. Locale. Zonale. Mondiale?

Am mai văzut aşa ceva...

duminică, ianuarie 25, 2009

Note de ... băutură (II) - Tocai friulano



Nu mă omor după vinurile albe (parcă v-am mai spus...), însă am descoperit o poţiune care merge extraordinar cu midii, fructe de mare, peşte şi paste - Tocai Friulano. E sec, fructat, cinstit... La carte zice că:

Sunt vinuri care au încălzit inimile celţilor, romanilor, longobarzilor, veneţienilor, umililor supuşi ai Imperiului austro-ungar; sunt vinuri în care se simte şi piatra, şi miezul pămîntului, şi soarele topit în fruct, şi aerul albastru de pe coama Monte Bernaria, şi – uneori – suflul senzual, ca un ecou, al mării. Aici, în dulcele nord-est, vinurile au adînci rădăcini în istorie. Cele albe - cele dulci în special, cu buchet şi gust caracteristic de miere de castan, caise confiate, piersici, migdale şi flori de accacia, astringente într-un mod plăcut, echilibrînd perfect zahărul - au dus departe faima regiunii. Cele roşii, vanoase, minerale, cu tanini greu de strunit, dar incomparabile atunci cînd se deschid în cerul gurii, completeaza tabloul unui loc cu tradiţii şi cu oameni aparte.


Vinurile albe sunt cartea de vizită a regiunii: Tocai Friulano, Ribolla Gialla, Verduzzo. O mică observatie pentru Tocai: este total diferit de vinul unguresc Tokaj. Provine dintr-un singur soi de struguri, vie autohtonă, veche de mai bine de două secole. O hotărîre a Curţii Europene stipulează însă că denumirea Tocai Friulano nu va mai putea fi folosită. Daca decizia rămîne definitivă, vinul va fi rebranduit cu denumirea Friulano – care se foloseşte deja pentru loturile de export.
Loreta Budin, Clubul Presa de Vin


Eu am încercat un Pinot Gris, trupeş şi fructat, care explodează în stomac, cu un val de căldură. Nu e scump - 22 RON, la trattorie... Merge bine şi cu un tutun de pipă Stanwell Guarana.

P.S. Despre Tesla, o să scriu ceva zilele viitoare.

vineri, ianuarie 23, 2009

Science fiction?


Apropo de viitorul îngrijorător, X întreabă: Deci suntem la "cheremul" fractalilor si al teoriei haosului, si nu putem face nimic pentru a ne drege din punct de vedere economic?

Păi, dacă acceptăm teoria ciclurilor Kondratiev, ne dregem cînd om găsi noi tehnologii. Dar există aşa ceva? Iată ce scrie Peter Lindemann, doctor în ştiinţe, director al departamentului de cercetare de la Clear Tech, Inc. din S.U.A., în revista Nexus:

"Răspândirea tehnologiilor de energie gratuită funcţionale a fost împiedicată de către elite bogate, guverne, inventatori induşi în eroare, şarlatani, precum şi de un public indiferent.

Spre sfârşitul anilor 1880, jurnaliştii specializaţi în electricitate şi în ştiinţele asociate preziceau „electricitate gratuită" pentru viitorul apropiat. Descoperirile incredibile legate de natura electricităţii deveniseră ceva obişnuit. Nikola Tesla demonstra „iluminarea fără fir" şi alte minuni asociate curentului de înaltă frecvenţă. Niciodată până atunci nu existase aşa un entuziasm în ceea ce priveşte viitorul. In mai puţin de douăzeci de ani urmau să apară automobile, avioane, filme, înregistrări muzicale, telefoane, transmisiile radio şi aparatele de fotografiat. Epoca victoriană ceda locul în favoarea a ceva complet nou. Pentru prima dată în istorie, oamenii obişnuiţi erau încurajaţi să-şi imagineze un viitor utopic, îmbogăţit de mijloace de transport şi de comunicare moderne, precum şi de locuri de muncă, alimente şi locuinţe pentru toată lumea. Bolile şi sărăcia urmau să fie învinse. Viaţa urma să devină mai bună şi de data asta toată lumea urma să capete „o felie din tort".

Ce s-a întâmplat deci? In mijlocul acestei explozii tehnologice, unde au dispărut descoperirile din domeniul energeticii? Toate acele emoţii legate de „electricitatea gratuită" nu au fost altceva decât rodul unei gândiri exagerat de optimiste pe care „ştiinţa reală" le-a dezaprobat ulterior?

STAREA TEHNOLOGICĂ DIN PREZENT

De fapt, răspunsul la această întrebare este „nu". Mai mult, contrariul este adevărat. Au fost dezvoltate tehnologii energetice spectaculoase, împreună cu inovaţii uimitoare în alte domenii. De atunci s-au descoperit metode multiple de a produce cantităţi vaste de energie, la preţuri extrem de scăzute. Oricum, nici una dintre aceste tehnologii nu a ajuns pe piaţa de consum, ca şi articol comercial. Vom discuta pe scurt despre motivul pentru care lucrurile s-au petrecut astfel. Mai întâi, aş dori să vă prezint o scurtă listă de tehnologii producătoare de „energie gratuită" pe care le cunosc şi care s-au dovedit, dincolo de orice îndoială, rezonabile. Trăsătura comună tuturor acestor descoperiri este folosirea unei mici cantităţi dintr-o formă de energie pentru a controla sau elibera o cantitate mare dintr-un alt tip de energie. Multe dintre ele exploatează într-un anume fel câmpul eteric fundamental - o sursă de energie ignorată de ştiinţa „modernă".

1. Energia radiantă

Transmiţătorul amplificator a lui Nikola Tesla, dispozitivul de energie radiantă al lui T. Henry Moray, motorul EMA al lui Edwin Gray şi maşina Testatika a lui Paul Baumann funcţionează toate cu „energie radiantă". Această formă de energie naturală (numită greşit electricitate „statică") poate fi obţinută direct din mediul înconjurător sau extrasă din electricitatea obişnuită prin metoda numită „fracţionare". (...)

2. Motoarele cu magneţi permanenţi

Dr. Robert Adams (Noua Zeelandă) a creat uimitoare modele de sisteme de încălzire, motoare şi generatoare electrice care funcţionează pe baza magneţilor permanenţi. Un astfel de dispozitiv consumă 100 W de electricitate de la sursă, generează 100 W pentru a reîncărca sursa şi produce peste 140 BTU' de căldură în două minute!
(...)
3. Generatoarele mecanice de căldură

Există două clase de dispozitive care transformă o cantitate redusă de energie mecanică într-o cantitate mare de căldură. Cele mai bune dintre aceste modele pur mecanice sunt sistemele cu cilindrii rotativi proiectate de Frenette (S.U.A.) şi Perkins (S.U.A.). In aceste maşini, un cilindru este rotit în alt cilindru, între cei doi cilindri existând un spaţiu de cea. 3 mm. Acest spaţiu este umplut cu un lichid precum apa sau uleiul, acest „fluid funcţional" fiind cel care se încălzeşte atunci când se roteşte cilindrul interior. (...) Toate aceste sisteme pot produce de zece ori mai multă căldură decât metodele standard, cu acelaşi consum de energie.

4. Electroliza supereficientă

Apa poate fi descompusă în hidrogen şi oxigen prin folosirea electricităţii. Manualele clasice de chimie pretind că acest proces necesită mai multă energie decât cea care poate fi recuperată atunci când cele două gaze sunt recombinate. Aceasta este adevărat doar în cazul cel mai rău. Când apa este făcută să vibreze la propria ei frecvenţă de rezonanţă moleculară, folosind un sistem realizat de Stan Meyer (S.U.A.) şi apoi, mai recent, de Xogen Power, Inc., ea se descompune în hidrogen şi oxigen gazos, cu un consum foarte scăzut de electricitate. De asemenea, folosirea de diferiţi electroliţi (aditivi care fac apa să conducă mai bine curentul electric) modifică dramatic eficienţa procesului.

Se ştie de asemenea că anumite structuri geometrice şi texturi ale suprafeţei au rezultate mai bune decât altele. Implicaţia este că maşinile pot funcţiona cu cantităţi nelimitate de hidrogen la preţul apei. Chiar şi mai uimitor este faptul că un aliaj metalic special a fost patentat de Freedman (S.U.A.) în anul 1957, aliaj care descompune în mod spontan apa în hidrogen şi oxigen fără nici un fel de impuls electric exterior şi fără a provoca nici un fel de schimbări chimice în aliajul respectiv. Aceasta înseamnă că acest aliaj metalic special, poate produce gratuit hidrogen din apă, pentru totdeauna.

5. Motoarele cu implozie

Toate motoarele industriale majore folosesc eliberarea de căldură pentru a produce lucru mecanic prin intermediul expansiunii şi presiunii, asemenea motorului maşinii dumneavoastră. Natura foloseşte procesul opus de răcire pentru a produce lucru mecanic prin intermediul absorbţiei, de exemplu, în cazul tornadelor.
Viktor Schauberger (Austria) a fost primul care a construit modele funcţionale de motoare cu implozie în anii '30-'40. De atunci, Callum Coats a scris pe larg despre munca lui Schauberger în cartea sa: Living Energies; după aceea un număr de cercetători au construit modele funcţionale de motoare cu implozie cu turbină. Acestea sunt motoare fără combustibil, care produc lucru mecanic datorită energiei obţinute de la un vacum. Există de asemenea modele mult mai simple care folosesc mişcarea turbionară pentru a capta o combinaţie de forţă centrifugală şi gravitaţie, pentru a produce o mişcare continuă în fluide.

6. Fuziunea la rece

În martie 1989, doi chimişti, Martin Fleischmann şi Stanley Pons, de la Universitatea Brigham Young, Utah (S.U.A.), au anunţat că au produs reacţii de fuziune atomică cu un dispozitiv simplu. Pretenţiile lor au fost „demolate" în şase luni iar publicul şi-a pierdut interesul.
Fuziunea la rece este totuşi foarte reală. Nu numai că s-a raportat în mod repetat o producere de căldură în exces, dar a fost catalogată şi transmutarea atomică a elementelor la energie joasă, implicând zeci de reacţii diferite! Această tehnologie poate produce în mod evident energie la preţuri scăzute.


Există zeci de alte sisteme pe care nu le-am menţionat, multe dintre ele fiind la fel de viabile şi de bine testate ca şi cele pe care le-am amintit.
Această listă scurtă este suficientă pentru a vă forma o idee: tehnologia ce poate furniza energie gratuită există aici şi acum. Ea oferă o abundenţă de energie nepoluantă, pentru toată lumea şi în toată lumea.

Acum este posibil să oprim producerea „gazelor de seră" şi să închidem toate centralele nucleare. Putem desaliniza acum cantităţi nelimitate de apă de mare, la un preţ convenabil, pentru a avea apă potabilă proaspătă chiar şi în cele mai defavorizate zone ale globului. Costurile de transport şi producţie pentru orice lucru pot scădea dramatic. Chiar şi mâncarea poate fi obţinută din sere încălzite iarna, oriunde.

Toate aceste beneficii minunate, care pot face viaţa pe această planetă cu mult mai uşoară şi mai bună pentru toată lumea, au fost amânate zeci de ani. De ce? Ale cui scopuri sunt satisfăcute de această amânare?"

Hai, că v-am plictisit... Dar ţin să vă spun, pe cuvînt de inginer, că nimic din toate astea nu încalcă legile fizicii, aşa cum o ştim.

Am pus o poză cu marele şi nedreptăţitul Tesla...

joi, ianuarie 22, 2009

Discursul urii şi cel al dragostei


Mă tot gîndesc la discursul lui Barack Obama. Nu credeam că ideile pozitive pot avea atîta putere... Ca specialist în "discursuri ale urii" (cu o teză de master despre propaganda nazistă în film...), îmi permiteam să strîmb din nas, cu neîncredere, atunci cînd un Dick Morris insista ca Noul Principe să se adreseze palierului elevat din om. Da, masele pot să vibreze şi la frumos, la dragoste, la speranţă... Am găsit în discursul noului preşedinte al SUA referinţe livreşti şi trimiteri biblice - de exemplu, la Prima epistolă către Corinteni a Sf. Apostol Pavel. De fapt, marii reformatori ai umanităţii, inclusiv Hristos, au folosit, fără excepţie, discursul dragostei... Ia încercaţi asta!

Capitolul 13
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

P.S. Diseară, de la 19.30, sînt la Argeş TV, cu o analiză asupra "situaţiunii" politice!

marți, ianuarie 20, 2009

Război civil


Mă uit şi eu, ca şi voi, la discursul de investitură ţinut de Barack Obama... Simplu, în forţă, înţelept. Speranţă, libertate, responsabilitate... Şi, mai ales, referiri la istorie. Sîntem pe o corabie care a trecut prin încercări şi mai grave, spunea Obama, să fim la înălţimea părinţilor fondatori ai Americii, în aplauzele a milioane de oameni. La noi, nici un politician nu mai face referire la istorie. Brătienii, Avram Iancu, Carol şi Ferdinand, eroii de la Turtucaia şi Mărăşeşti, Maniu şi ardelenii? Mofturi... La noi, continuă războiul civil al poporului cu guvernanţii, al muncitorilor cu patronii, al copiilor cu părinţii, al prezentului cu trecutul, al fiecăruia cu fiecare. Dumnezeu să aibă milă de noi!

Idei din discurs, aici http://www.hotnews.ro/stiri-international-5345105-barack-obama-timpul-ridicam-refacem-america.htm

luni, ianuarie 19, 2009

Creatorul de coşmaruri


200 de ani de la naşterea lui Edgar Allan Poe... O mai fi citit de cineva, astăzi? În adolescenţă, era unul dintre autorii mei preferaţi. Zic Poe şi mă gîndesc la un cărăbuş de aur, coborît, fir de plumb, prin găvanul unei hîrci...la o îngropare de viu (de aici ai ciupit şi tu, Tarantino?)...la o tortură cu un pendul...la o cădere în maelstrom...la o gorilă cu un brici în mînă... Cine să-i calce pe urme? Poate Clive Baker

duminică, ianuarie 18, 2009

De ce a murit filosofia?


Joi seară, la TV Cultural, "Înapoi la argument", discuţie între H.R. Patapievici şi Tereza Palade, pe tema noului model cultural al modernităţii, care scoate filosofia din şcoli, înlocuind-o cu ştiinţele. De ce? Pentru că nimeni nu-şi mai pune azi problema "vieţii bune", a "mîntuirii" şi a "dobîndirii înţelepciunii", ideologiile dominante fiind utilitarismul, individualismul şi alegerea raţională. Din vorbă în vorbă, cei doi înţeleg că modernitatea a aruncat afară din cetate chiar sufletul, cu întrebările şi adevărurile sale.

vineri, ianuarie 16, 2009

Zguduirea temeliilor


În mediul intelectual al economiştilor se vorbeşte din ce în ce mai mult despre ciclurile Kondratiev, perioade lungi conjuncturale, descrise de economişti ca Nicolai Kondratiev (1982-1930) sau Joseph Schumpeter (1883-1950). Concret, s-a observat că,în cei 500 de ani ai istoriei sistemului capitalist, revin periodic situaţii de tip A, în care profitul e dat de producţia materială, industrială, şi situaţii de tip B, în care capitalismul trebuie, pentru a crea în continuare profit, să se financiarizeze şi să recurgă la speculaţie. Apoi baloanele de spăun se sparg pe rînd şi sistemul revine la faza A, a producţiei. Exemplu ultrasimplist - la sfîrşitul secolului al XIX-lea, apare linia de producţie şi fabrica, gen Ford. Faza A. Apoi, fabrica se transformă în societate pe acţiuni şi profitul vine din specularea acţiunilor la bursă. Faza B. Problema e că trecerea dintre ciclurile Kondratiev se manifestă ca o perioadă de haos, de instabilitate, de falimente şi transformări. În exemplul de mai sus, trecerea spre capitalismul post-belic s-a făcut prin criza din anii 30, politicile New Deal ale lui FDR şi aşa mai departe... Şi ce ne priveşte pe noi? Păi criza de acum poate fi, tocmai, intrarea într-o zonă de haos, dintre două cicluri Kondratiev. Departe de a se termina în 2009, zguduirea capitalismului poate dura mult mai mult, pînă vor emerge noi industrii (de exemplu biotehnologiile), noi surse de energie (care să nu încălzească planeta), noi atitudini în faţa muncii şi a profitului. E o zonă în care decidenţii politici nu mai pot controla mare lucru, indiferent cît de pricepuţi sînt, iar viitorul va fi rezultanta acţiunilor individuale. Ce, poate cineva să prevadă în ce direcţii fug termitele dintr-un muşuroi strivit? În aceste condiţii, capitalismul următorului ciclu Kondratiev s-ar putea să fie mult mai dur decît cel de azi (ce-aţi zice de un regim neo-conservator, limitînd drastic drepturile omului?) sau se va prezenta ca o societate mult mai umană, mai fraternă, cam cum gîndea Jacques Attali, sau cum zic ăştia, din Proiectul Venus - o societate bazată pe resurse. Vezi Zeitgeist: Addendum (link pe titlul comentariului de azi).


PS. Pe blogul lui Misu, un imbecil îşi dă cu părerea că, dacă scriem despre scandalul sexual dintre Bebe Ivan şi o ziaristă, nu facem decît să răscolim rahatul. Copile, era mai bine să-l ascundem, ca pisica? Noi, bloggerii, nu stăm sub tirania tirajului, ca tabloidele, şi nici nu alergăm cu limba scoasă după scandal. Am scris ce-am scris pentru judecata morală pe care am aplicat-o situaţiei, arătînd hidoşenia denunţătorului. Asta nu ţi se pare important?

joi, ianuarie 15, 2009

Cultura lui Dorel...

Eminescu, frate!


"Toate au natura valului. Să ne-nchipuim că Cezar ar fi trăit pe un pămînt depărtat de noi, ale cărui raze n-ajung la noi decît într-o mie de ani. Să ne închipuim că astăzi Brutus îl ucide şi noi ţintim ocheanul spre aceeaşi stea. Acum nu vedem nimic - abia peste o mie de ani am vedea ceea ce în steaua x se petrece astăzi.

Pe de altă parte, să ne-nchipuim că oamenii din toţi corpii cereşti ţin ocheanele îndreptate spre noi, unii mai aproape, alţii mai departe. Şi Cezar cade azi de mîna lui Brutus. Cei din Lună ar vedea astăzi, cei de departe mîni, şi mai departe poimîni, în văile Universului peste o mie de ani. Raza care a căzut pe faţa lui murindă călătoreşte în Univers şi ajunge pe rînd toate stelele infinitului şi miliarde de ani, pe rînd, tragedia morţii lui Cezar se petrece mereu, fără sfîrşit.Tragedia aceasta trăieşte pururea într-un mediu nou. Pretutindenea, ea e o clipă care nu este, devine, este, scade, nu este".

Mihai Eminescu

După o sută de ani, în teoria relativităţii, asta se va numi ORIZONTUL EVENIMENTELOR.

miercuri, ianuarie 14, 2009

Note de băutură


Dacă toată lumea publică note de lectură, m-am gîndit să contribui şi eu la educaţia voastră generală cu nişte impresii de băutură. În ciuda părerii vulgului, care amestecă vinul cu sifon şi dă cognacul de duşcă, a bea e o artă care n-are nimic de-a face cu îmbătatul. Aşadar, ce-am mai băut...

Vinul Guvernatorului - un cupaj de vinuri albe, mai precis Tămîioasă cu Crîmpoşie. Evident, se face la Drăgăşani, unde Isărescu are o sfoară de moşie... Cum e? Foarte bun... Dulceaţa Tămăioasei e ţinută în frîu de spiritul sec al Crîmpoşiei, cam ca inflaţia, că tot le ştie Preaputernicul! În general, mie nu-mi plac vinurile de Drăgăşani, dar ăsta e de excepţie. Un singur defect - dacă vă puneţi la masă cu el, să aveţi de la patru sticle în sus. Vorba lui Anton Pann, trăitor pe meleagurile Vîlcii:

Vinul cel de Drăgăşani/ e vestit la orăşani/ că e la gust dulcişor/ şi veseleşte uşor.

La care Păstorel a răspuns, peste ani:

Culesul viilor e-n toi la Drăgăşani,
De vorbe dezmierdate-i plină via,
N-auzi decît: Gordana, Crîmpoşia,
Pe dealul Oltului, Călina, Mitrofani.

Am pus şi o poză din sala de lectură, unde conspectez cu prietenul Mişu.

P.S. Nu ştiţi ce e crîmpoşia? Are cuvîntul, din nou, Păstorel:

Cercînd sticluţe vechi şi azi, şi ieri,
Am dat de Crîmpoşie-ntro sticluţă.
Ce-i Crîmpoşia? E o ţărăncuţă
Dar care place foarte la boieri.

marți, ianuarie 13, 2009

Clientul şi curva au aceeaşi statură morală!

Am revenit!

Mă cam plictisisem de blog şi era gata, gata să-l şterg... Dar am ascultat de prieteni (mersi, Mişu!) şi l-am ... upgradat, ca să zic aşa! Nu va mai fi un calendar ci un jurnal, cît mai provocator, cît mai interactiv, pe teme culturale, politice, jurnalistice etc. Îmi voi asuma subiectivitatea, capriciile, umorile. Uneori vă voi trimite să mai puneţi mîna pe carte, alteori vă voi da de gîndit, mîngîindu-vă uşor pe cap. Nu o să ţin morţiş să am ultimul cuvînt, dar oricum voi şterge comentariile tîmpite, agramate, abjecte! Pe alea porcoase le las, dacă se referă la duşmani... Dacă tot pierdeţi timpul pe net, intrînd pe-aici, încercaţi să fiţi deştepţi şi-sau amuzanţi.


Şi acum... povestea. Un primar suburban, pre nume Bebe Ivan, fost miliţian şi cam grobian, (termină dracu cu rimele astea, că e o chestie serioasă, îmi zice Supraeul) a ieşit în presa argeşeană, ca să dea în gît o ziaristă... Primarul zice că fătuca l-a mîncat de bani, iar acum face mişto de el la gazetă. Şi, ca să fie circul complet, edilul de la Băbana îşi aduce aminte de nişte lecţii de sex oral terminat cu vomă, predate celei de-a patra puteri, prin maşină, prin boscheţi! La toată chestiunea, jurnalista ameninţă cu cremenalul! Ce mă arde pe mine la ficaţi e reacţia breslei - unii, mai delicaţi, simţind miros de cordită, au întors nasul în altă parte, să n-audă, să nu vadă... Alţii s-au repezit asupra subiectului şi să te ţii titluri, CONCURS CINE I-O TRAGE PRIMUL, alea-alea... Alţii s-au uitat la poza fetei, au înghiţit în sec şi au făcut-o "ziarizdă". În fine, a fost şi un comentator (Adi Ştefănoiu) care le-a bătut obrazul confraţilor, acuzîndu-i de lipsă de solidaritate.

Păi de solidaritate e vorba ? Sau de o minimă etică profesională? Primo - cînd cineva vine la ziar să acuze pe altcineva, tu, ca profesionist, îi ceri probele. Nu are, nu publici. Le are, le arăţi ăluia acuzat şi îi ceri punctul de vedere. Publici apoi tot, lăsînd cititorul să judece. E simplu. Dar aici, unde sînt probele şantajului? Secundo - favorurile sexuale. A ţinut presa lampa şi le-a descoperit? Nu, dar ne place să scriem despre o femeie că e curvă, mai ales că nu riscăm nimic, că nu zicem noi, zice Bebe Ivan. Băi, nesimţitule cu condei, dacă era acuzată soră-ta, tot aşa uşor scriai? Dar, şi dacă ar fi fost ceva între ei, e vorba despre o relaţie liber consimţită între doi adulţi. Care ţine de sfera vieţii private. Să ieşi acum tu, bărbat, şi să te dai violat şi neconsolat, mi se pare culmea ! Adică, mesajul e: Băi, uite cine face mişto de mine că m-am dus la liposucţie, muista asta! Tipărit în mii de exemplare...

Nu vreau să mă dau deontolog. Nici n-o ştiu pe fată, habar n-am dacă e uşă de biserică sau nu, nici dacă taie chitanţe cînd face publicitate... Dar, pînă la proba contrară, îi acord prezumţia de nevinovăţie. De-aia nici nu i-am dat numele, chiar dacă unii dintre voi îl ştiţi... Iar atitudinea lui Bebe mă scîrbeşte. Fraiere, chiar dacă ar fi adevărat, ţi-ai luat-o, taci dracu din gură, nu-ţi mai pune poalele în cap! Nu l-ai citit pe Marx: Clientul şi curva au aceeaşi statură morală?!

Voi ce credeţi?