luni, decembrie 28, 2009

2010 - Apa se transformă-n Vin!

V-aţi obişnuit, cred, ca în ultimele zile ale anului, să postez cîteva rînduri despre viitor. Sînt previziuni pe care le fac cu ajutorul Tarotului, printr-un tiraj de sărbătoare, şi nu trebuie să le luaţi prea mult în serios, mai ales dacă sînteţi oameni ai raţiunii :) Să zicem că avem de-a face cu o fantezie, cu o poveste... În orice caz, anul trecut am nimerit binişor.

Ziceam atunci: "Se anunţă un an diabolic, plin de pulsiuni, pericole dar şi de recompense! Oamenii riscă să fie înlănţuiţi de goana după bani şi putere, luminile amăgitoare ale lui Lucifer. Ca să se amuze, diavolul va arunca recompense ici şi colo – vom vedea cum unii cîştigă marele pot la loto sau primesc moşteniri neaşteptate. Apoi, averile se vor scurge printre degete! 2009 va favoriza clasa politică şi va aduce revirimentul lumii interlope". Aşa a fost? Dap... Sau: "Un lider politic se ridică, anunţînd stabilitate a puterii, autoritate, calm şi înţelegere. În 2009, vom asista la ascensiunea unui lider mondial". Obama a fost investit preşedinte pe 20 ianuarie...

Ce va fi la anul? Iată rezultatul tirajului.

Teza - Arcana 7, Carul.

Ne avertizează că lucrurile sînt puse deja în mişcare, şi al naibii de iute se mai schimbă! Cei doi cai riscă să tragă unul hăis, altul cea, răsturnînd pînă la urmă cotiga, dacă vizitiul nu-şi va impune puterea, nu-şi va armoniza pulsiunile, nu va avea un scop clar. Lupta, agresivitatea, mişcarea vor continua şi în 2010, iar sfatul Tarotului e să nu cedăm tentaţiilor vieţii, să nu ne pierdem Credinţa şi să ne exersăm voinţa. Va fi un an al tehnologiei, al vitezei, al VIP-urilor, al călătoriilor de tot felul. În spaţiul public, tinerii întreprinzători vor străluci, la fel ca şi don juanii de tot felul, care vor apuca cu gheare febrile prada! sub semnul lui Marte, Carul înseamnă, de asemenea, război, tulburări sociale, revendicări violente...

Antiteza - Arcana 6, Îndrăgostitul.

În 2010, cel mai greu ne va fi să alegem între acţiune şi contemplare. Şi vom fi pierduţi dacă stăm mult la încrucişarea drumurilor. Stagnarea nu e o soluţie, omenirea a ajuns la o răspîntie pe care n-o putem nega, fie că e vorba despre schimbări climatice, criză a capitalismului sau lipsa leadership-ului! Trebuie ales, şi ales repede - apoi s-o luăm cu credinţă pe drum...

Hazardul - Arcana 10, Roata Norocului.

Ei, pe neaşteptate, în 2010 vom înţelege că am ajuns la fundul sacului, la sfîrşitul ciclului, şi vom exclama - aşa nu se mai poate! Vom avea dreptate - Roata norocului arată că orice sfîrşit e un nou început. Morala? Veche de cînd lumea - cei de sus coboară, cei de jos încep să urce! Climatul anului 2010 începe să se schimbe. Ne-o spune următoarea Arcană...

Rezultanta hazardului - Arcana 2, Papesa.

Zgomotul începe să lase loc tăcerii, agitaţia se potoleşte, munca înlocuieşte speculaţia, puterile feminităţii mătură, uşor-uşor, scena publică de glasurile baritonale ale Irozilor. Cele evidente încep să pălească în faţa celor ascunse. Şi o veste pentru ecologişti - în 2010, Natura, marea zeiţă Isis, începe să ne dea semne. Nu ştiu dacă e o veste bună sau rea...

Sinteza - Arcana 14, Temperanţa.

Papesa ne-a pregătit oarecum pentru ce urmează, dar aici avem întreaga semnificaţie a tirajului - 2010 va sta sub semnul Îngerului Temperanţei, un Vestitor care ne spune că vor supravieţui cei modeşti, cei răbdători, cei umili. Vine vremea lor, iar schimbul de fluide, ilustrat cu măiestrie pe Arcană, promite transformarea Apei în Vin. Fără surle şi trîmbiţe, Vărsătorul va fi aici, aducînd calmare, căi naturale şi vindecare. Se întorc frumoşii ani flower-power? Aşa se pare ! Să ascultăm din nou "Hair", să ne lăsăm barbă iar femeile noastre să îmbrace, din nou, fustele largi, înflorate :) Poate că 2010 va tempera lăcomia, va întări solidaritatea umană, va curăţa mizeria pe care o aruncăm pe obrazul lumii...

Viitorul - Arcana fără nume.

Nu vă speriaţi de Doamna cu coasa, e semn de moarte a lumii vechi, condiţie esenţială pentru renaştere - a început, prieteni, staţi cu ochii larg deschişi!

duminică, decembrie 27, 2009

Note de băutură (3)

Gîlceava Filosofului cu Ocultistul

Crăciun liniştit, cu Cabernet sauvignon de "3 hectare", uşor şi fructat, maturat şase luni în baricuri de stejar, apoi cu Fetească neagră, tot de "3 hectare", mai sărată, mai grea... Crăciun liniştit, cu prietenul Mişu, împreună cu care scriem, împleticit, aceste note... Da, dar urmeaza Revelionul! Ţineţi-ne, că rupem tot!!!!

miercuri, decembrie 23, 2009

Crăciun fericit, prieteni!


Maica Domnului cu Pruncul - Mănăstirea Arbore


Trecem prin Cumpăna Timpului... (înger, la Catedrala din Chartres)

luni, decembrie 21, 2009

Oh Captain My Captain!



Aseară, plictisit de stupidele programe TV, am revăzut "Cercul poeţilor dispăruţi", filmul din '89 al lui Peter Weir, cu un sclipitor Robin Williams (şi cu Ethan Hawke, tînăr...)! Îl ştiţi, desigur - Williams este profesor de engleză la un colegiu de elită din America anilor '50, un profesor nonconformist, care îi atrage pe elevi în minunata lume a poeziei. Iar băieţii îl urmează, încălcînd rînd pe rînd regulile şcolii. O înfruntare între imaginaţie şi tradiţie, între simţire şi raţiune, între "Carpe diem" şi "Totul este deşertăciune", care n-are cum să se termine cu bine. Lăsînd la o parte spectacolul, m-au interesat îndeosebi tehnicile didactice ale profesorului John Keating - schimbarea perspectivei (chiar prin urcarea... pe catedră), captarea atenţiei (şoaptă, aluzie, atitudini non-conformiste), contestarea autorităţii (ruperea unor pagini din manual). Chiar şi brain-storming, dicteu automat, vizualizare! Cu Whitman şi Shakespeare, profesorul îi electrizează, îi inspiră, îi conduce ("Puteţi să îmi spuneţi "domnul Keating" sau "Oh Captain My Captain", pentru prieteni" - aluzie la titlul unei poezii a lui Whitman )... Cu o carte de poezie, le schimbă viaţa! Sînt încîntătoare secvenţele din cenaclu, cînd băieţii experimentează ritmul, cuvîntul... fumatul din pipă! Mi-am amintit de spectacolele lui Pittiş de la Bulandra - "Cîntec despre mine însumi", cînd sute de adolescenţi plîngeau şi rîdeau, pe muzică rock. Astăzi, cînd adolescenţii nu mai deschid nici o carte, ar mai fi posibilă o astfel de experienţă? Înclin să cred că da!

Tu, cititorule
Tu, cititorule, pulsezi de viaţă, de mîndrie şi de dragoste, asemeni mie.
De-aceea cîntecele acestea-s pentru tine!

vineri, decembrie 18, 2009

Numele ei este Vineri

Îmi place vinerea. Fără un motiv evident. Ştiu la ce te gîndeşti. Îţi place şi ţie... Zi a Venerei, preludiul odihnei din week-end, al bucuriilor libertăţii, vinerea are ceva feminin - trupul ei de ore alunecă de lîngă tine cît ai clipi. Abia te-ai bucurat de ea că a şi plecat. Nu-i nimic... O vei mai întîlni.

miercuri, decembrie 16, 2009

Sus paharul, Cavaleri!




Ce face un gentleman într-o zi rece de iarnă? Merge la o degustare de vinuri! Ceea ce am şi executat, în compania Cavalerilor Vinului din Piteşti, conduşi vitejeşte, ca de obicei, de prietenul Marius Farmazon. De data asta, în pahare au curs vinuri roşii, ceva mai vîrtoase (că tot e frig...), din gama ENIRA, vinuri premium şi super-premium. ENIRA e proprietatea unui grup internaţional, cu podgorii în Franţa, în Romania şi, mai ales, în Bulgaria, la Bessa Valley. De altfel, ENIRA e numele unei prinţese trace, trăitoare pe meleagurile acelea! Am gustat cinci sortimente - Easy by ENIRA, un merlot de toată ziua, tînăr, catifelat, cu miros de fructe de pădure, ENIRA 2006, un cupaj complex în care predomină Merlotul şi Cabernet Sauvignonul, strălucitor şi cu note picante, ENIRA Reserva, acelaşi cupaj dar ţinut 18 luni la baric, Syrah ENIRA, la care nasul îţi oferă arome foarte intense de lemn, piper si foi de dafin, în fine BV by ENIRA, un killer catifelat, cu arome de curmale, intensitatea si structura sa bogată făcînd aproape imposibilă degustarea unui alt vin după... La final, am aprins un bol de tutun de pipă "W.O. Larsen 1846", care a mers tare bine cu Reserva. Notă maximă Cavalerilor , lui Mircea Niculescu, reprezentantul WineRo, care s-a descurcat onorabil în rolul somelierului, precum şi hotelierilor, pentru seara minunată. Pentru comenzi de vin, contactati cu încredere Galeriile Farmazon sau faceţi o vizită la galerii, cînd treceţi prin Piteşti...

La gura sobei...


Iarna mă aduce din nou la gura sobei, cu urechile ciulite către toate poveştile lumii. Căldura jăraticului îmi închide ochii, astfel că televizorul, calculatorul şi cartea se exclud. Ce rămîne? Muzica, audiobook-ul, radioul, teatrul radiofonic... http://www.radiocultura.ro/

marți, decembrie 15, 2009

Capela Sixtină a României



În 1858, Nicolae Grigorescu avea 20 de ani şi se afla la Mănăstirea Neamţ, la muncă. Născut într-o familie numeroasă şi săracă, băiatul picta icoane de la 10 ani, sub îndrumarea unui meşter ceh, pe care le vindea, apoi, în Oborul bucureştean, ca să-şi cîştige traiul. Aşa că mare i-a fost bucuria cînd a auzit că Mănăstirea Agapia, aflată în refacere, avea nevoie de zugravi. Temerar, Grigorescu s-a înfăţişat la maica stareţă Tavefta Ursache şi i-a spus că el poate face toată treaba ! Măicuţa l-a privit zîmbind şi i-a dat o probă – să picteze o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul. Floare la ureche ! – a zîmbit şi tînărul Grigorescu, iar icoana a fost gata în timp record, avînd ca model o ţărancă de la Agapia. Stareţa a dat gînditoare din cap – pictura nu semăna deloc cu cea bizantină obişnuită, ci aducea mai degrabă cu lucrările maeştrilor Renaşterii ! Însă lumina de pe chipul Maicii Domnului era uluitoare – aşa că tînărul pictor “a prins” contractul pentru zugrăvirea Agapiei. Iar mănăstirea a devenit un fel de Capelă Sixtină a României…

Agapia se află la 43 de km de Piatra Neamţ, în mijlocul Pădurii de Argint, şi este ctitorie a lui Gavriil hatmanul, fratele lui Vasile Lupu, şi a Doamnei Liliana, de la 1642. Puţini ştiu că mai există o Agapia din Deal, mult mai veche, zidită de Petru Rareş, în 1527, care a ajuns acum un schit, din cauza alunecărilor de teren, ce au dărîmat restul zidirilor. Agapia din Vale sau Agapia Nouă ne întîmpină cu muşcate multicolore, la ferestrele căsuţelor măicuţelor. Intraţi în biserică – pictura lui Grigorescu vă va impresiona din plin. Sînt de remarcat tablourile "Îngerul părăsindu-l pe Tobie", inspirat din Rembrandt şi pictat în partea superioară a zidului dintre pridvor şi pronaos, "Punerea în Mormânt a Mântuitorului", executat după Tizian pe arcul dintre pronaos şi naos, "Cina cea de taină" din catapeteasmă, "Sfînta Treime" din bolta pronaosului, "Ruga în Grădina Ghetsimani", "Iisus ducîndu-şi Crucea spre Golgota", "Ieremia plîngând ruinele Ierusalimului", precum şi "Intrarea Mântuitorului în Ierusalim", o scenă monumentală ce domină peretele sudic al pronaosului.

Vizitaţi apoi muzeul mănăstirii, cu obiecte de artă şi odoare bisericeşti. Biblioteca Agapiei are peste 15.000 de volume, tot aici aflîndu-se depozitul de carte veche al judeţului Neamţ. Căutaţi apoi casa memorială “Alexandru Vlahuţă”- scriitorul a avut aici o soră călugăriţă. De fapt, multe ale nume sonore ale culturii române s-au legat de Agapia, vizitînd locurile, adăstînd la mănăstire – George Coşbuc, I.L. Caragiale, Calistrat Hogaş sau Gala Galaction fiind cîteva dintre ele. Şi dumneavoastră, dacă vreţi, veţi găsi găzduire în preajma mănăstirii.

joi, decembrie 10, 2009

Cei doi regi şi cele două labirinturi


(se dedică prietenei X)

Oameni demni de încredere spun (dar Allah ştie mai mult) că în primele zile a existat un rege peste insulele Babiloniei care i-a chemat la el pe toţi arhitecţii şi magii, poruncindu-le să-i construiască un labirint atît de complicat şi de subtil încît nici cei mai curajoşi bărbaţi să nu se aventureze pe coridoarele lui, iar dacă o vor face, totuşi, să se piardă pentru totdeauna. Această lucrare era un adevărat scandal, pentru ca miracolele şi confuzia sînt lucruri care ţin numai de Dumnezeu, şi nu de oameni. Cu trecerea vremii, la curtea regelui s-a prezentat un rege arab, şi acesta (pentru a glumi pe seama simplităţii oaspetelui său) l-a făcut să pătrundă în labirintul prin care a rătăcit, umilit şi surprins, pînă la căderea serii. Atunci, a implorat sprijinul divin şi a dat de ieşire. Buzele sale n-au proferat nici o plîngere, dar i-a spus regelui Babiloniei că el, în Arabia, avea un labirint mai bun ca acesta şi că, dacă va voi Dumnezeu, într-o zi are să i-l arate. S-a întors după aceea acasă, şi-a strîns căpitanii şi armatele şi-a venit peste regatul Babiloniei, avînd norocul să-i distrugă palatele, să-i omoare pe oamenii de aici şi să-1 facă chiar pe rege prizonier. L-a legat în spinarea unor cămile iuţi şi l-a dus în deşert. Au mers cale de trei zile şi trei nopţi, după care i-a spus: „O, rege peste timp, substanţă şi secol! În Babilonia ai vrut să mă pierzi într-un labirint de bronz cu scări, uşi şi ziduri; acum, Atotputernicul a vrut să ţi—l arăt pe al meu, care nu are scări pentru a le sui, nici porţi pentru a le forţa, nici ziduri care să-ţi oprească mersul, nici coridoare să-ţi obosească paşii."
După aceea i-a dezlegat legăturile şi l-a părăsit în mijlocul deşertului, unde a murit de foame şi sete. Gloria să fie cu Cel care nu moare. (J.L.B.)

duminică, decembrie 06, 2009

Farmecul bătrînelor viniluri

Azi, prietenul Liviu m-a răsfăţat peste măsură, lăsîndu-mă să-i scotocesc în colecţia de viniluri - peste 400 de discuri cu jazz şi rock. Şi mi-am adus aminte com graficieni celebri au lucrat la coperţi de disc, cu rezultate... wow!

Jethro Tull


Tool - Lateralus


The iconic "shaking hands with the devil" (fire) cover just touched the surface of this great piece of vinyl


Led Zeppelin - The House of the Holy


Malcolm Garrett

Artă, secolul XX! Artă şi în duetul următor...

sâmbătă, decembrie 05, 2009

De ce zîmbeşte Mona Lisa?


Tocmai din îndepărtata Persie, misterioasa noastră prietenă trimite lumii, pe blog, o meditaţie despre surîsul Giocondei! Subtilă şi erudită, X realizează că Leonardo are o taină şi propune descifrări - poate că Mona Lisa ascunde trăsăturile unui efeb, Salai, iubitul pictorului... poate că Leonardo cunoştea şi adera la ideile unor eretici, care îl socoteau pe Sf. Ioan "mai mare" decît pe Hristos... Iată, aici, întreaga disertaţie!

Excelentă provocare, uimitoare intuiţie feminină! Dar, pentru a înţelege mai mult din celebrul zîmbet, nu sînt suficiente explicaţiile medicilor (Mona Lisa e însărcinată, judecînd după starea încheieturilor...), nici cele ale sociologilor (Maica Domnului. cu zîmbetul ei modest, onorabil, e modelul frumosului feminin în Renaştere), nici cele ale istoricilor (Lisa del Giocondo avea toate motivele să zîmbească - făcuse o căsătorie foarte avantajoasă, Francesco fiind mult mai bogat decît ea...). Îndrăznesc să cred că nici măcar cunoscuta homosexualitate a lui Leonardo nu e cheia potrivită... Şi atunci? Atunci, să încercăm şi explicaţia iniţiatică. În puţine cuvinte - după aproape o mie de ani de creştinism pur şi dur, care culminează cu "Summa Theologica", o operă de două milioane de cuvinte, oamenii încep să redescopere plăcerea. Plăcerea contemplării naturii, plăcerea fiorilor dragostei. Surse de inspiraţie - Arabia, maurii, Bizanţul. Rezultate - trubadurii, poeţi provensali, Dante şi ordinul "Fidelilor Amorului", magicienii Renaşterii. În 1439, misteriosul Gemistos Plethon, un iniţiat neoplatonician, aduce la curtea lui Cosimo texte hermetice şi dialogurile Maestrului. Miza e mai mare decît o spun cărţile de filosofie - dincolo de interesul pentru Antichitate, Plethon re-sădeşte sămînţa misteriilor, a întîlnirilor personale cu Divinitatea. Cum? Prin stări alterate de conştiinţă, desigur, induse de emoţiile dragostei şi ale sexualităţii. "Banchetul"? Da, dar şi bachanalele orfice, dar şi misterele de la Eleusis. Pitagora îl inspiră pe Giordano Bruno, Hermes - pe Ficino. Artiştii epocii lucrează, la propriu, sub influenţa magilor - Leonardo se iniţiază în secretele "numărului de aur" alături de Fra Luca Pacioli, cărţile lui Leon Battista Alberti îi vorbesc despre arhitectura creată în vis... Sub aceste auspicii, artistul învaţă să adore atributele feminine ale lui Dumnezeu, redescoperă ceea ce egiptenii numeau Isis iar gnosticii - Sophia. Şi le înfăţişează sub aparenţa unei modeste soţii de negustor! Walter Pater, iniţiat şi critic de artă, scria despre ea: "Este o frumuseţe făurită din interior asupra cărnii... este mai bătrînă decît stîncile printre care şade... a fost de multe ori moartă şi a învăţat secretele mormîntului şi s-a scufundat în mările adînci şi păstrează asupra ei ziua decăzută". Isis, arcana Tarotului cu numărul doi, Natura, Papesa, soţia Unului, purtătoarea cărţii deschise şi a cele închise... Zîmbetul ei înseamnă plăcerea explorării universului interior, certitudinea naşterii şi a renaşterii, făgăduinţa înţelegerii Tainei, iubirea care mişcă Roata Lumii...

P.S. X a intuit bine şi în ce priveşte gestul enigmatic al Sf. Ioan, care se regăseşte şi la "Platonul" lui Rafael - e gest de recunoaştere între adepţi şi gest de reamintire. Degetul ridicat se completează cu cel coborît, pentru că "aşa cum este sus aşa e şi jos", "precum în Cer, aşa şi pe Pămînt". Iniţiat a fost şi regele Francisc I, Regele Salamandră, cum îmi place mie să-l numesc, după ce i-am văzut herbul, rege în braţele căruia moare Leonardo, în capela palatului Amboise, pe care v-am pus-o în fotografie...

vineri, decembrie 04, 2009

Pe la Sinaia, pe la Buşteni...






Tocmai m-am întors de la un curs de PR... Mişto cursul, mişto şi locaţia - Buşteni. O săptămînă la munte, chiar şi fără zăpadă, întinde pielea pe frunte şi destinde neuronul. În plus, am reuşit să văd dormitoarele regale de la Peleş (la etajul doi, ăla de se vizitează din an în Paşti). Mi-a plăcut mai tare casa lui Cezar Petrescu.Locuinţă de bărbat care scrie, spaţii albe, aerisite, mobilă minimală, ceramică, acuarele de Iser, birou de vară, birou de iarnă, laviţe, măsuţe pentru cafea, scrumiere. Şi, peste tot, cărţi. Zece mii de volume. Autor mediocru, Cezar Petrescu demonstrează generaţiilor leneşe de astăzi că se poate trăi din scris - jurnalism şi ficţiune. Venind spre Piteşti, scurt moment de fericire - în maşină era cald, se auzea saxofonul din "A Delicate Sound Of Thunder" iar ceaţa dimineţii se ridica, în fuioare, din văi. Pun şi nişte poze, că tot le-am promis colegelor.

P.S. Pe-aici, ce-a fost? tot cu Băsescu vă găsesc, tot cu Geoană?