marți, martie 31, 2009

Scurtă istorie a viitorului


Citesc "Scurtă istorie a viitorului", de Jacques Attali, şi mi se ridică părul în cap. Previziunile acestui consilier al lui Mitterrand şi preşedinte BERD nu sînt deloc îmbucurătoare. Vor urma 50 de ani în care

- Statele îndatorate organismelor financiare internaţionale vor deveni din ce în ce mai slabe. Oamenii vor evita prin toate căile impozitele mari şi se vor grupa în jurul noilor autorităţi - multinaţionale, administraţii locale.
- Companiile de asigurări şi noi organisme continentale vor modela ordinea politică, peste capul naţiunilor.
- Progresele tehnologice vor smulge din mîna statelor şi ultimele servicii publice. Fiecare va deveni propriul medic, poliţist, profesor!
- Fiinţa umană îşi va adăuga treptat proteză după proteză (auzi, Oceania?), înainte de a deveni ea însăşi un artefact vîndut în serie unor consumatori, ei înşişi artefacte.
- Naturii i se vor impune curbe de sacrificiu.
- Libertatea individuală va prevala în faţa oricăror religii sau ideologii. Singura fidelitate care va rămîne va fi faţă de tine însuţi.
- Transparenţa va deveni o obligaţie. Cei care nu îşi vor afişa apartenenţele, starea sănătăţii şi nivelul formaţiei vor deveni, automat, suspecţi!
- Vor izbucni noi războaie pentru resurse - apă, aer...
- Resursele se vor aduna în mîna celor bătrîni şi sedentari, în timp ce nomazii, săraci, nu vor mai ţine seama de graniţe.

Dar, după această etapă, numită "hyperpiaţă" de Attali, vor apărea forţe altruiste, capabile să schimbe viitorul. Dacă nu pică bomba! Despre acestea, în următoarea postare.

P.S. Băieţii deştepţi din Hexagon au scos şi un album BD, după cartea lui Attali!

luni, martie 30, 2009

Creier şi maşină



Pe blogul ei, Oceania a scris:

Fuziunea dintre minte şi maşină

Dacă istoria universală sau mecanica cuantică încape într-un pen drive, de ce n-am putea să ne conectăm pen drive-ul direct la creierul nostru? În acest fel am putea să căpătăm cunoaşterea instantaneu. Cu conexiuni directe similare poate că am putea să ne instalăm un fel de Google în cap pentru a caută prin memoria noastră sau să ne mărim inteligenţa cuplând-o la modernele reţele neuronale şi la programe care să înveţe din experienţă.

Aceste cazuri concrete de interfaţă minte/maşină aparţin încă domeniului ştiinţifico fantastic. Dar există alte cazuri cu ajutorul cărora se analizează multe probleme tehnice şi etice care în mod previzibil vor deriva din dezvoltarea viitoare a acestor tehnici. Jens Clausen de la Institutul de Etică şi Istoria Medicinei de la Universitatea din Tübingen analizează problema în revista Nature.

Nimeni nu ridică obiecţii etice în ceea ce priveşte conexiunea dintre maşină şi creier dacă ceea ce se urmăreşte este de-a trata o boală sau de-a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale unei persoane oarbe, surde sau paralizată în urmă unui accident. Problemă se pune atunci când am aplica aceste tehnici pentru a îmbunătăţi capacităţile naturale ale minţii umane.

Există oameni care susţin că viaţa e un dar şi să lăsăm lucrurile să decurgă aşa cum sunt. N-ar trebui să ne erijăm în stăpânii propriei noastre naturi.

Oare ne vom mulţumi doar cu atât? La cât de curios e omul oare va renunţa la a face descoperiri care să ducă la îmbunătăţirea propiei naturi? Cei care sunt pentru îmbunătăţirea capacităţilor naturale ale omului îşi bazează argumentele pe caracterul deschis al fiinţei umane şi pe puterea de creativitate pentru a transforma continuu natura persoanei şi a lumii. Mie una această îmbunătăţirea îmi pare acceptabilă din punct de vedere etic putând deveni chiar un imperativ moral.


Mi se pare foarte interesant, aşa că am răspuns:

De mult am luat-o pe calea asta, de la uneltele din piatră şi os... Maşinile sînt extensii ale fiinţei umane - ale muşchilor, simţurilor, creierului. Conectarea om-maşină e o realitate, o ştie orice... şofer! Ea devine din ce în ce mai complexă, dar există o limită a corpului! Conectarea directă creier-maşină ar depăşi această limită, dar e o problemă de interfaţă, rezolvabilă în măsura în care putem controla biologia. Dacă se poate face, omul nu se va opri. La început, vor fi proteze. Apoi - "îmbunătăţirea" corpului, calea Supraomului, şi ce-o ieşi din asta... În final, prevăd detaşarea conştiinţei de corpul de carne şi stocarea ei pe suport extern, conexiunea cu celelalte minţi din reţea - nemurirea şi paradisul. Sau infernul?

Voi ce părere aveţi?

De ce ne place Mafia... şi nu ne plac teroriştii



Dacă tot am stat în casă, ieri am văzut "No Country for Old Man", filmul fraţilor Coen, iar spre seară - "Naşul 1". Din amestecul ăsta s-au născut cîteva idei:

- Ne plac mafioţii pentru că respectă un cod moral. Chiar dacă ucid, o fac din loialitate, la ordinul Naşului.
- Mafia operează militar. Are structuri ierarhice, generali de stat-major, căpitani şi răcani.
- Acţiunile Mafiei sînt raţionale ("e vorba de business"). De la un moment încolo, lanţul sîngelui vărsat se întrerupe. Vendetta lasă loc armistiţiului.
- Mafioţii ne tulbură, pentru că nu sînt în totalitate răi - au cultul familiei şi al onoarei. Violenţa lor are stil - old fashion.
- În schimb, killerul jucat de Javier Bardem, în "No country...", vine de pe altă planetă. Nu are nici o ideologie, nu operează după nici o etică. E absurd, precum hazardul (vezi scenele cu aruncarea banului). De aceea, el înspăimîntă.
- Pînă şi stilul lui Anton Chigurh e absurd - gîndiţi-vă cum cară rezervorul ăla de aer comprimat!
- Anton Chigurh acţionează iraţional - el omoară "civili", vinovaţi doar că l-au întîlnit. Designul acţiunilor sale nu mai seamănă cu o campanie militară ci cu un atac terorist.

În concluzie, ca să nu mă lungesc, nici violenţa nu mai e ce-a fost odată (cu toate că fraţii Coen ar spune să nu mă iluzionez - omul a fost mereu la cheremul iraţionalului...).

P.S. Am pus două poze - răul are chipuri diferite.

sâmbătă, martie 28, 2009

Dragul nostru Război Rece

Mi-am cumpărat un album de fotojurnalism


...in care am găsit nişte imagini uluitoare ale secolului XX





Dar, evident, favoritele mele sînt din perioada drăguţului de Război Rece!



E aici o poză care face cît un tratat de geopolitică - Brejnev, la tribună, urmărind parada trupelor prin faţa Kremlinului... e iarnă, ninge cu fulgi mari, iar oficialii înfofoliţi cu căciuli de blană şi paltoane sînt, toţi, bătrîni, bătrîni...

P.s. Am mai descoperit un blog de jurnalist, pasionat de arta imaginii http://wwwcalatoriivirtuale.blogspot.com/ De vizitat

joi, martie 19, 2009

Scrisori către un tînăr jurnalist (V)


Dragul meu,

Ţi-am recomandat în scrisoarea trecută să te fereşti de anarhie, de violenţă, de ceea ce am numit "smardoiala de presă". Totuşi, meseria noastră presupune confruntare şi polemică. Printre altele, jurnalismul are şi o funcţie critică. Acum, mă întrebi ce reguli trebuie urmate, astfel încît să te duelezi ca un gentleman. Păi, e simplu... Ia aruncă o privire pe acest cod al polemicii civilizate, stabilit de Universitatea Oxford, la 1890!

"În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.

Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ceea ce priveşte problema discutată.

Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul,temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţine.

Părtile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece se abate discuţia de la problema în sine.

Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei
de argumente.

Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca persoană şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti
gânditor materialist, patron sau laburist, ci numai dacă argumentele tale sunt convingătoare sau nu"

Contingenţa argumentelor
Relevanţa argumentelor
Abţinerea de la atacul la persoană
Prezumţia de onorabilitate
Abţinerea de la etichetarea adversarului

Compară asta cu "polemicile" din presa românească şi nu te lăsa tîrît în troaca porcilor.

P.S. Înţelegi, astfel, de ce nu răspund atacurilor la persoană. Ele, de fapt, nu constituie o polemică...

marți, martie 17, 2009

Tudor Chirilă - Scrisoare către liceeni

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

Reclama, sufletul lecturii!

Iată cum editorii deştepţi trezesc setea de lectură prin State... Cîteva printuri şi explicaţiile lor (dacă mai era nevoie!)


Homo videns...


Kafka, frate, într-o cameră de hotel din Vegas!


Sexus...


Citiţi science fiction...


Citiţi enigme sîngeroase...


Fără cititori, personajele mor (Cenuşăreasa, aici, dar am mai văzut una cu Peter Pan în cărucior cu rotile!)

Editorii noştri au ochi de văzut?

duminică, martie 15, 2009

73%...


... dintre elevii din România cred că omul a fost creat de Dumnezeu (sursa - Metro Media Transilvania, 2007), unii acceptînd chiar varianta hard, a lumii făcută în şase zile. Iată ce se întîmplă cînd ministerul Educaţiei scoate din programă teoria evoluţionistă, pentru 12 ani de studiu al religiei! Rezultatul - o deplină ignoranţă asupra mecanismelor răului din om şi societate. Exorcişti avem, asistenţi sociali şi psihologi - ce ne mai trebuie?

P.S. De citit excelentul grupaj Darwin din ultimul număr al Dilemei vechi...

luni, martie 09, 2009

Criza cu picioare lungi


În numărul din aprilie al Foreign Policy Romania, editorialistul Daniel W. Drezner găseşte 13 consecinţe neaşteptate ale crizei financiare, la nivel global. Vi le prezint în continuare, cu unele observaţii proprii, privind România. Ce părere aveţi?

1. Guvernul tău va deveni mai isteţ… De ce? Pentru că persoane bine pregătite, cum sunt cele de pe Wall Street, care şi-au pierdut job-urile de cînd cu criza, vor fi tentate de siguranţa unui post în executiv. În România, băieţii din Guvern sunt deja isteţi, acţionînd în favoarea diverselor grupuri de interese!
2. …şi mai corupt! Transparency Internaţional apreciază că, pe timp de criză, companiile pun supravieţuirea înaintea integrităţii corporatiste. Asta, da!
3. Cerul înnorat se mai luminează. Criza opreşte industriile poluante. În România, mă tem că vom accepta orice proiect poluant, de tip Roşia Montană, în ideea că dă de lucru oamenilor.
4. Internetul e pe cale să devină mult mai enervant, din cauza publicităţii on-line. În România, ediţiile on-line ale ziarelor au început să năruie tirajele ediţiilor printate. Canibalizare. Probabil că presa locală va deveni gratuită, în mare măsură.
5. Vremuri de glorie pentru evanghelişti. Numărul enoriaşilor creşte dramatic în timpul recesiunii. În România, liderul de piaţă va rămîne Biserica Ortodoxă, iar seminariile teologice vor fi luate cu asalt de noua generaţie, dornică să acceadă la o meserie de viitor. Cred că nu sunt de dispreţuit nici job-uri precum ţîrcovnic, paracliser, gropar…
6. Copiii vor fi economi. Studiile demonstrează că întregul comportament economic al individului este influenţat de cum i-a fost în copilărie. Ai mîncat pîine cu unt? Vei face credite la bancă… Ai mîncat doar pîine goală? Vei economisi. În şcolile din România, se fac 12 ani de chimie, fizică, matematică şi religie şi nici unul de educaţie economică…
7. Se lungesc fustele! Asta e grozavă… Pe Wall Street se ştie că există o corelaţie între pieţele în creştere şi genunchii goi, în vremurile de succes economic, fustele scurtîndu-se! De asemenea, biologia evoluţionistă arată că, în timpuri de insecuritate, oamenii îşi caută parteneri mai maturi. Cresc vîrsta şi greutatea actorilor! În România, criza ar putea duce la legalizarea prostituţiei. Pe de-o parte, s-ar deschide o supapă socială, pe de alta – s-ar mai aduna ceva bani la buget!
8. Armata tocmai s-a mărit. Pe timp de criză, tinerii vor căuta servicii sigure. În România, armata a suferit un proces de reducere a efectivelor şi şi-a pierdut prestigiul social (nu mai e pe primul loc în topul încrederii românilor în instituţii, nu ştiaţi?). De aceea, cred că tinerii români vor da buzna la Academia de Poliţie şi la Jandarmerie, că acolo sunt zeci de sporuri. Am auzit că, la Academia de Poliţie, concurenţa e mai acerbă decît era la medicină, pe vremea noastră… Carte multă nu se cere, înalt să fii, să ai putere.
9. Şcolile de stat vor fi cool. Mai ales dacă nu cer taxe. Din acest punct de vedere, în România nu mai există şcoli de stat!
10. Generaţia prosperă refuză să părăsească clădirea. Cum criza le-a umblat prin conturile de pensii, ăia bătrînii nu se mai grăbesc să se retragă. În România, din contră – de dragul salariilor compensatorii, mulţi vor dori să iasă la pensie la 55 de ani, ca şi pînă acum… că văd ei ce vor face în continuare. Atunci, bugetul va fi şi mai secătuit. Prevăd că Guvernul va mări vîrsta de pensionare…
11. Pămîntul nu mai este plat, cu alte cuvinte vom călători peste graniţe mai puţin, vom face mai puţin comerţ internaţional din cauza protecţionismelor, vom merge şi mai puţin la studii în străinătate. În România, doar clasa de mijloc va fi afectată. Cei mulţi oricum n-aveau bani pentru asta, cei din high-class oricum vor merge!
12. Vor cîştiga bani profeţii ce prevăd căderea capitalismului! Da, dar alde Nouriel Roubini şi Joseph Stiglitz, nu Ion Iliescu sau Ion Cîrstoiu…
13. Literatura Marii Depresiuni va fi şic. Căutînd să înţeleagă ce li se întîmplă cum, oamenii vor cumpăra cărţi despre Marea Depresiune interbelică. În România, poate să cadă şi bomba atomică la Maglavit, că tot nu citeşte nimeni literatură…

marți, martie 03, 2009

Scrisori către un tînăr jurnalist (4)


Smardoiul de presă

Dragul meu,

Te întrebi, desigur, ce e un „smardoi”. Nu găseşti cuvîntul în DEX, trebuie să-l cauţi după blocuri. Smardoiul e un bătăuş, dar unul rău, care-ţi rupe capul … Smardoiul de presă – tot aşa. Precum forţele naturii, te loveşte implacabil. Tot ca ele, nu cunoaşte remuşcări – e dincolo de etică. Orice confruntare cu smardoiul de presă e sortită eşecului. Trăind din conflict, abia aşteaptă să-i răspunzi. De aceea, nimic nu-l enervează mai tare ca indiferenţa. Dar să nu anticipăm…

Dacă ar fi să-i căutăm strămoşii, aş zice că smardoiul de presă se trage din chivuţele certăreţe care, sătule să se drăcuie, îşi ridicau fusta-n cap, ca argument decisiv – păi nu se spune că o imagine face cît o mie de cuvinte? Apoi, cred că îi umblă prin vene şi un pic de sînge de turnător. Poate, în neam, a avut şi vreun torţionar, vreun călău, vreun inchizitor… Oricum, lombrozienii săi antecesori pot fi mîndri – smardoiul de presă a evoluat. Nu arată deloc a bestie. Mă rog, pînă deschide gura sau se pune pe scris… De obicei, e un tînăr cu cravată, cu laptop, cu dicţie şi studii, uneori cu umor. O specie nouă, apărută în jungla presei libere. Un carnasier oportunist şi cinic. Îşi spune jurnalist sau comentator, cîteodată chiar analist sau editorialist. Dar, crede-mă, n-are nimic de-a face cu breasla noastră! N-a mai scris o ştire de cine ştie cînd, ce să mai vorbim de vreun reportaj. Din tripla menire a gazatarului ( a informa, a educa, a distra), el a ales-o pe-a patra – a face mişto!

Să recunoaştem – îi iese! Pentru el, toţi politicienii sunt hoţi, toţi judecătorii – corupţi şi toate femeile – curve! De la înălţimea anvonului mediatic, priveşte ţara asta şi totul îi pute. Democraţia? O „frecţie”, o mascaradă, în care „pulimea”, adică masa alegătorilor, a fost „manipulată” ca să se aleagă „şmecherii” cu bani. Instituţiile statului? Nişte locuri conduse de „încrăvăţiţi”, unde nu se face nimic şi se consumă „banul contribuabilului”. Oamenii de afaceri? Nişte porci, nişte exploatatori. Intelectualii? Hai, frate, că m-am săturat de „deontologii” ăştia! Educaţia şi cultura? Să mori tu de foame cu ele! Şi aşa mai departe. Ascultîndu-l, citindu-l pe smardoiul de presă, ţi se pare că ai nimerit într-un peisaj dezolant, într-o Vale a Plîngerii, în Iad de-a dreptul. Dar un iad pe dos, în care ticăloşii nu sunt pedepsiţi ci se distrează!

Acum, să nu crezi că am uitat funcţia critică a presei. Desigur, există şi politicieni nesimţiţi, şi judecători corupţi, şi manipulare, şi tîlhării. Dar smardoiul nu pune degetul pe un caz anume, nu prezintă o investigaţie de presă, nu aduce dovezi! Nu, el face mişto! Face mişto de tocurile Elenei Udrea, în loc să critice structura ministerului ei. Face mişto de un jurnalist, că s-a înscris într-un partid politic, de parcă asumarea valorilor ar fi ceva ruşinos. Face mişto de greşelile de dicţie ale lui Vanghelie, în loc să afle cîţi bani a cheltuit edilul de la cinci pe pomeni electorale. N-are argumente. Nu propune soluţii. Nu relativizează, n-are background cultural. E un profet al apocalipsei. Dar unul vesel, care-ţi face cu ochiul – trăim ca-n moarte, şi asta ne ocupă tot timpul! E uşor să critici în bloc şi să faci mişto de fizicul unei persoane. Dar asta nu e gazetărie. E bufonerie. Şi nici măcar… La curtea regelui, bufonul rostea adevărurile interzise.

Fără să mai creadă în ceva, fără să se îndoiască vreodată de judecăţile scoase pe gură, smardoiul de presă prosperă. În schimb, breasla noastră scade în ochii publicului, îşi pierde credibilitatea. Şi, odată cu noi, instituţiile, legile, bunul-simţ! Născut din refuzul oricărei autorităţi, smardoiul de presă e agentul disoluţiei României.