miercuri, ianuarie 18, 2017

Noua Ordine Mondială - cine face Istoria?


Nu știu alții cum sînt, dar eu m-am simțit fascinat dintotdeauna de agenții istorici – schiorii ăia dibaci, care prăvălesc după ei ditamai avalanșa de evenimente. Copil, i-am identificat cu zeii și cu eroii.  Simple ficțiuni, mi-au zis profesorii. Apoi am admirat oameni politici, militari și revoluționari. Pînă să le aflu păcatele. În liceu, am discutat despre clase și lupta dintre ele, ca motor al istoriei. Am teoretizat, cu Lenin, despre proletariat și dictatura sa. Revoluțiile din 1989 mi-au arătat că, de fapt, proletariatul e prostul clasei – el a avut cel mai mult de pierdut după căderea regimurilor socialiste. În fine, la maturitate, mi-am zis că elitele liberale construiesc societățile deschise, progresiste. Și am mizat pe antreprenor și pe burghez, în timp ce România era sfîșiată de toți prădătorii.  Transformîndu-se într-o colonie cu forță de muncă ieftină și resurse, piață de desfacere, teren al monopolurilor. După cum se vede, n-am nimerit-o niciodată. Astăzi, cînd mă îndrept spre bătrînețe, mi se sugerează să pariez pe Dumnezeu. Pe El și pe Planul Său de nepătruns, numit Providență. Mă tem s-o fac. Dacă se dovedește un răutăcios Demiurg?

Asta a fost introducerea. Urmează partea serioasă, care vrea să-ți arate, dragă cititorule, că meditația filosofică asupra politicii și istoriei nu s-a încheiat odată cu falimentul utopiilor gen “Sfîrșitul istoriei și ultimul om, nici nu se rezumă la vagi teme ale conflictului civilizațiilor. Din America Latină, „curtea din dos” a Statelor Unite, zonă care a cunoscut dictaturi militare și populisme, revoluții avortate și idei mari, vine un nume demn de a fi ținut minte: Olavo de Carvalho. Gînditor brazilian conservator, influențat de maestrul Guenon, omul bate spre 70 de ani și e limpede precum cristalul. Iată cîteva fragmente pe tema acțiunii istorice, pe care le-am găsit în cartea „Statele Unite și Noua Ordine Mondială”, apărută recent la „Humanitas”, o traducere a dezbaterii purtate de Carvalho cu Aleksandr Dughin, ideologul putinismului. Ar fi de interes pentru comunitatea politologică românească (dar și pentru jurnaliști și studenți) ca volumele semnate de Olavo de Carvalho să fie traduse și să intre în circuitul intelectual de la noi.



„Întrebările de bază sînt: (1) Ce este acțiunea istorică? (2) Cine e subiectul Istoriei? Acțiunea este schimbarea voită dintr-o anumită stare a lucrurilor. Orice acțiune subînțelege: (a) continuitatea temporală a subiectului; (b) unitatea și continuitatea intențiilor sale, așa cum apar în succesiunea care pornește de la un plan pînă la efectele sale consumate ... Putem vorbi de acțiune istorică doar cînd un agent anume reușește să controleze pe cît posibil situația ca un întreg și să impună procesului o direcție deliberată.

Cîteva exemple de acțiuni istorice sînt traversarea Mării Roșii de către iudei, creștinarea Europei de către Biserica Catolică, Reforma Protestantă, Revoluția Franceză, Revoluția Rusă și Revoluția Chineză. În toate aceste cazuri, un anumit agent a reușit să controleze procesul, împiedicînd ca acțiunile sale să fie neutralizate prin interferența altor agenți ... Istoria se compune din două tipuri de procese – controlate și necontrolate. Numai primele sînt acțiuni istorice și au un agent determinat ... Se poate numi acțiune istorică doar aceea care produce rezultate durabile dincolo de durata vieții agenților individuali implicați. Durabilitatea în timp este marca acțiunii istorice ...

Cine poate fi agent al acțiunii istorice? Statele? Națiunile? Imperiile? Sigur că nu. Aceste entități apar ca urmare a combinațiilor între puterile eterogene care luptă pentru a le domina din interior. Nu au voință proprie, dar reflectă în fiecare moment voința grupului dominant, care poate fi substituit într-o clipă cu alt grup. Un stat, o națiune, un imperiu sînt agenți aparent mînuiți de alți agenți mai durabili, mai stabili, capabili să-i domine și să-i folosească pentru obiectivele lor, care transcend frecvent termenul de durată chiar al formațiunilor naționale, statale sau imperiale de care se serveau ... La fel ca națiunile, clasele sociale nu pot fi agenți istorici. Nici una dintre ele nu a avut și nu va avea vreodată o unitate a scopurilor aptă de a urma un plan de acțiune coerent de-a lungul a două, trei, patru generații.




Pentru a fi un agent istoric, entitatea sau grupul trebuie:
-         Să cultive obiective permanente sau pe termen lung.
-         Să fie capabil să urmărească îndeplinirea acestor obiective dincolo de durata agenților săi individuali, dincolo de durata stării de fapt prezente și dincolo chiar de durata statelor, națiunilor și imperiilor implicate.
-         Să fie capabil să reproducă agenți individuali apți să urmărească acțiunea de-a lungul secolelor și să adapteze planurile originare diferitelor situații care apar, fără să piardă din vedere obiectivele inițiale.

Numai următoarele entități îndeplinesc aceste condiții:
-         Marile religii universale.
-         Organizațiile inițiatice și ezoterice.
-         Dinastiile regale și nobiliare și cele similare lor.
-         Mișcările și partidele ideologice revoluționare.
-         Agenții spirituali: Dumnezeu, îngeri și demoni”


Ei, și uite așa ne întoarcem la întrebarea tulburătoare: Dumnezeu sau Principele Lumii? Cine e regizorul piesei în care jucăm cu toții? :)

luni, ianuarie 09, 2017

Au încolţit seminţele Vîrstei de Fier

„Vishnu Purana” este unul dintre cele mai importante texte din hinduism, conceput probabil în primul mileniu înainte de Hristos. Tratat cosmologic, genealogie regală şi sistem etic deopotrivă, „Vishnu Purana” descrie în termeni şocanţi degradarea morală generalizată, care va caracteriza ultima perioadă a acestei lumi – Kali Yuga, Epoca de Fier. Seminţe ale distrugerii par a încolţi încă din vremurile noastre. Le recunoaşteţi?

# Respectarea castei, a ordinii şi a instituţiilor nu vor avea preponderenţă în Kali Yuga. Nici ceremonialurile nu vor mai fi respectate.

# Căsătoriile nu vor concorda cu ritualul, nici regulile care îl leagă pe maestru de ucenicul său.

# Nu vor fi luate în considerare legile care reglementează comportamentul soţului şi al soţiei.

# Nici jertfe aduse prin foc nu vor mai fi posibile.

# În orice familie s-ar fi născut, un om puternic şi bogat va putea să se căsătorească cu o fecioară de condiţie mai bună.

# Oamenii vor interpreta Scripturile după bunul plac. Postul şi austeritatea vor fi practicate „pentru sănătate”.

# Orice posesiune, cît de mică, va aţîţa vanitatea posesorului. Cel care va avea cei mai mulţi bani va fi comandantul oamenilor. Descendenţa nu va mai conta.

# Comori vor fi cheltuite pe locuinţe ostentative. Mintea oamenilor va fi ocupată integral în dobîndirea de bogăţie. Iar bogăţia va fi cheltuită doar pentru satisfacţii egoiste.

# Femeile îşi vor urma înclinaţia spre plăcere. Bărbaţii nu se vor despărţi nici măcar de o para, chiar dacă le-ar cere-o cel mai bun prieten. Oameni din toate castele îi vor critica pe preoţi.

# Tuturor le va fi frică de foamete şi de sărăcie. Nimeni nu va mai privi cerul. Într-adevăr, nu va exista niciodată abundenţă în Kali Yuga, iar oamenii nu se vor bucura de plăcere şi fericire.

# Bărbaţii vor înfuleca fără a se ruga înainte, nici nu vor aduce ofrande. Femeile vor fi capricioase, scunde şi mîncăcioase. Vor face mulţi copii, de care nu vor avea grijă. Cu toţii vor fi egoişti, mincinoşi şi indecenţi.

# Tinerii vor studia Vedele, fără să respecte regulile de înţelegere. Conducătorii îi vor jefui pe supuşii lor, în loc să-i protejeze. Şi oricine va avea maşini va fi rege.

# Cei din casta Vaisya vor abandona agricultura şi comerţul, preferînd slujbele sigure sau exercitarea artelor mecanice. Cei din casta Sudra, cei care îşi caută subzistenţa din cerşit, vor deveni adepţii unor erezii şi vor urma conducători impuri. Apăsaţi de foame şi biruri, oamenii îşi vor părăsi ţinuturile natale, căutîndu-şi traiul în ţările mai bogate.

# Pentru că Tradiţia este uitată, nelegiuirile şi ereziile vor înflori, iar durata de viaţă va scădea. Din cauza viciilor prinţilor, copiii vor muri la vîrste fragede. Femeile vor naşte de la şase - şapte ani. La doisprezece ani, omul va fi deja bătrîn – secătuit de vitalitatea sa excesivă.

VISHŃU PURÁŃA - Book VI. Chapter I

Translated by Horace Hayman Wilson (1840)

luni, ianuarie 02, 2017

Antologia lucrurilor viitoare

În primele zile ale anului, gîndul îmi zboară mereu către viitor. Este momentul în care mă întorc la sociologi ( “clasicii” Toffler, Naisbitt sau Bauman), la profeții Singularității Tehnologice (John von Neumann, Vernor Vinge și Ray Kurzweil) sau la maeștrii anticipației (Asimov, Herbert, Gibson&Sterling), cărora le răsfoiesc cărțile, în speranța că voi fi mai pregătit pentru ce urmează. Acum, am descoperit romanul lui David Brin, numit Existență”, apărut recent la “Paladin” (și în 2012, în Occident), pe care îl adaug cu plăcere printre lecturi. E o antologie a lucrurilor viitoare, plauzibilă și documentată, numai bună de făcut liste de idei, mania mea dintotdeauna ( J ). Dincolo de tema Primului Contact, de plotul complex (șase fire narative), de colajul textual (care lămurește multe), dincolo de inovațiile lexicale (bravo traducătoarei Ona Frantz), Brin reușește un portret al viitorului apropiat care face mai mult decît un tratat de futurologie!

Iată cîteva predicții, care vă vor deschide pofta de lectură (și stați liniștiți, nu vă povestesc acțiunea – ar fi și cam greu, ținînd cont că volumul are vreo mie de pagini!):

MEDIU ȘI CLIMAT

# Încălzirea globală va continua, nivelul oceanelor va crește, milioane de oameni vor deveni refugiați, în zonele părăsite vor apărea gunoieri care trăiesc din ce găsesc în mîl. Capitalismul pur și dur reciclează orice. Sub presiunea migrațiilor de populație, structurile statale vor intra în colaps, serviciile sociale vor fi prestate de comunități, miliții locale, firme private.

# Gunoiul va ajunge și-n cer, unde resturile vor fi adunate de echipaje mixte om-maimuță (cam ca patrulele milițian-cîine J ). Oricum, asta n-o să deranjeze pe nimeni, deoarece omenirea o va lăsa mai moale cu explorarea spațiului. Da, vor fi cîteva hoteluri în punctele Lagrange, pentru bogătași, dar nimeni nu va mai dori să calce pe Lună sau pe Marte. Oricum, astfel de proiecte necesitau fonduri imense, de la buget – capitalismul pur și dur nu face investiții de prestigiu.

# Războaiele Apei își vor găsi rezolvarea în desalinizarea apei de mare, pe scară largă, cu energie solară. Războaiele Foamei vor fi evitate, prin consumarea insectelor, cultura algelor, creșterea tehno-cărnii. Populația se va menține în limite sustenabile nu prin cine știe ce programe anti-concepționale ci, natural, prin boli, mortalitate infantilă crescută în zonele sărace și egoism al reproducerii la cei educați și cu resurse.

RĂZBOI ȘI PACE

# Nu, nu se va declanșa Al Treilea Război Mondial. Vor fi sute de Apocalipse minore, atentate teroriste, atacuri cibernetice, răsturnări de guverne din colonii, chiar și accidente. O misterioasă Zi a Groazei va duce la distrugerea nucleară a Washingtonului și la balcanizarea SUA. Dar viața va merge înainte, simbolurile autorității vor fi reconstruite, în fostele cartiere rezidențiale, depopulate, se vor aciua refugiații din sud, cărora nu le va păsa de nivelurile de radiație ceva mai ridicate.

# China, cel mai dezvoltat stat din lume, va practica un fel de neo-confucianism, în care cetățenii vor beneficia de libertăți economice, sub binevoitoarea privire atentă a Guvernului, care va încuraja consumul, distracția și spectacolul. Și supravegherea, evident. Și meritocrația noilor mandarini.

TEHNOLOGIE ȘI MEDIA

# Fabrici nanotehnologice vor construi materiale și unelte de la nivel atomic. Totuși, nu se va merge pînă acolo încît populația să aibă la dispoziție replicatoare de materie, cam ca Picard, cînd își făcea ceaiul cu cană cu tot! Roboții vor fi prezenți pretutindeni, mai puțin acolo unde munca cu sclavi e mai profitabilă! Vor apărea și IA-uri, dar nu dintr-un program guvernamental sofisticat, ci mai degrabă din strădaniile hackerilor. Vor apărea Sisteme Expert și Avatari, Asistenți Personali vor susura în ureche, implanturile vor spori capacitatea umană de comunicare, analiză a datelor și teleprezență.

# Internet 10.0 va stratifica realitatea, permițînd fiecăruia să se exprime. Mass Media își vor pierde relevanța, în fața jurnalismului cetățenesc. Care va degenera în difuzarea știrilor false sau de can-can. Care vor fi amendate de miliții virtuale și smart-moburi. Care se vor coagula în jurul unor jurnaliști cu indice de credibilitate ridicat (așadar, presa nu moare J). Publicitate virtuală, reclame personalizate, camere de supraveghere peste tot, drone, senso-cîini, displayuri ieftine, textile, de tăiat la metru...

POLITICĂ ȘI ARHITECTURI SOCIALE

# În fine, poate chestiile cele mai interesante. Notez aici ideea CONTINUĂRII SPECIAȚIEI UMANE, adică apariția unor noi tipuri de oameni, prin modificările induse de ceea ce majoritatea consideră boli psihice. De fapt, Auții și Aspii, urmașii autiștilor și ai celor cu Sindrom Asperger, pot fi revanșa Omului de Neanderthal în fața lui Homo Sapiens.

# Senzația de nemulțumire permanentă a cetățenilor față de sistemele democratice, reîntoarcerea aristocrației, înarmată cu un nou cod de obligații ale bogatului față de sărac (newblesse oblige!), ca și îngrijorarea generală a publicului față de riscurile societăților tehnologice (potențată de nostalgia după societățile tradiționale) pun în discuție Sfîrșitul Iluminismului. În definitiv, arhitecturile sociale născute după Revoluția Franceză nu și-au dovedit stabilitatea, precum societățile piramidale din lungul Feudalism al omenirii. Cine spune că nu ne-am putea întoarce la un asemenea model? Și nu, tehnologia avansată nu e un factor favorizant al modelului democratic – altfel, de ce ar fi ales America un președinte precum Donald Trump? J




Despre extratereștri și posibilitățile de supraviețuire ale civilizațiilor tehnologice nu spun nimic. Vă las plăcerea lecturii – David Brin, Existență” e o provocare intelectuală.