Dacă toată lumea publică note de lectură, m-am gîndit să contribui şi eu la educaţia voastră generală cu nişte impresii de băutură. În ciuda părerii vulgului, care amestecă vinul cu sifon şi dă cognacul de duşcă, a bea e o artă care n-are nimic de-a face cu îmbătatul. Aşadar, ce-am mai băut...
Vinul Guvernatorului - un cupaj de vinuri albe, mai precis Tămîioasă cu Crîmpoşie. Evident, se face la Drăgăşani, unde Isărescu are o sfoară de moşie... Cum e? Foarte bun... Dulceaţa Tămăioasei e ţinută în frîu de spiritul sec al Crîmpoşiei, cam ca inflaţia, că tot le ştie Preaputernicul! În general, mie nu-mi plac vinurile de Drăgăşani, dar ăsta e de excepţie. Un singur defect - dacă vă puneţi la masă cu el, să aveţi de la patru sticle în sus. Vorba lui Anton Pann, trăitor pe meleagurile Vîlcii:
Vinul cel de Drăgăşani/ e vestit la orăşani/ că e la gust dulcişor/ şi veseleşte uşor.
La care Păstorel a răspuns, peste ani:
Culesul viilor e-n toi la Drăgăşani,
De vorbe dezmierdate-i plină via,
N-auzi decît: Gordana, Crîmpoşia,
Pe dealul Oltului, Călina, Mitrofani.
Am pus şi o poză din sala de lectură, unde conspectez cu prietenul Mişu.
P.S. Nu ştiţi ce e crîmpoşia? Are cuvîntul, din nou, Păstorel:
Cercînd sticluţe vechi şi azi, şi ieri,
Am dat de Crîmpoşie-ntro sticluţă.
Ce-i Crîmpoşia? E o ţărăncuţă
Dar care place foarte la boieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu