Istrate Micescu, legenda...

Ce figură interesantă acest Istrate Micescu, maestru al baroului interbelic, parlamentar liberal şi apoi „georgist”, latifundiar abraş şi mare iubitor de carte! Ar merita o monografie, în care să fie descrisă familia sa, coborîtoare dintr-un căpitan al lui Mihai Viteazu, stăpînă a moşiilor Ciumeşti şi Miceşti, studiile strălucite de Litere şi de Drept, cîştigarea catedrei de Drept Civil de la Facultatea din Iaşi, la un concurs în care l-a învins pe Nicolae Titulescu, activitatea sa politică, ciondănelile cu legionarii (pornite de la o scrisoare trimisă lui Codreanu care începea cu sintagma ironică „Domnule căpitan”), precum şi sfîrşitul cumplit în puşcăria comunistă de la Aiud. Conacul lui Micescu de la Ciumeşti (sat numit aşa de la ciuma lui Caragea, pe care comuniştii, pudibonzi, l-au rebotezat Argeşelu) este o bijuterie arhitecturală ce ar merita să intre într-un circuit cultural naţional. Aici, maestrul a redactat în timp record Constituţia din 1938, aici l-au vizitat mari scriitori dedulciţi la vînătoare... În mijlocul bibliotecii sale fabuloase, unde trona o statuie în mărime naturală a lui Mercur, zeul avocaţilor, Istrate Micescu era „cel mai autentic dintre umanişti, trăind în plină Renaştere”. Evident, din biblioteca asta nu se mai păstrează aproape nimic, fiind devastată şi jefuită de trupele sovietice „eliberatoare”...

P.S. Am povestit astăzi, pentru TVR3, toate acestea şi altele multe. Vă anunţ data exactă cînd se dă pe post.