O lume ciudată

23 aprilie 1858 – S-a născut fizicianul Max Planck, întemeietorul Institutului de Fizică Teoretică, laureat al Premiului Nobel în 1918.

La începutul secolului al XX-lea, lumea liniştită a fizicii a fost răscolită de două revoluţii. Primul turbulent pătruns în cetate a fost un funcţionar de la Oficiul elveţian pentru Patente, din Berna, un individ cu părul vîlvoi, care a demonstrat că spaţiul şi timpul nu sînt constante universale, ca în fizica newtoniană.. Numele său era Albert Einstein iar teoria relativităţii înfăţişa un Univers straniu, ca o masă de biliard elastică, deformată de greutatea bilelor ce se mişcă pe ea. În lumea lui Einstein sînt multe minuni - lumina poate să cadă în capcane gravitaţionale, din care să nu mai iasă niciodată iar pasagerii unei nave cosmice deplasîndu-se cu viteză mare sînt abonaţi la nemurire, în comparaţie cu noi, cei rămaşi acasă ! Abia ieşiţi din perplexitate, fizicienii au avut parte de al doilea şoc – un domn cam chel dar cu mustaţă, Max Planck, le arăta un microscop şi le zicea: „Nici universul mic nu e cum aţi crezut !”. Închipuiţi-vă că particulele subatomice nu sînt ca o pisică neagră, despre care putem spune cu certitudine că e în cameră cu noi sau nu ! Ele s-ar putea să fie, s-ar putea să nu fie, e vorba despre probabilitate ! Iar observatorul care se „uită” la ele o să le schimbe, cu siguranţă, poziţia... În lumea lui Planck, particulele au „felii” de energie, numite cuante, şi se comportă uneori ca o undă, alteori ca un corpuscul ! Spuneţi şi voi – nu trăim într-o realitate ciudată ?