10 aprilie 1970 – S-a născut boxeurul Leonard Doroftei, campion mondial la box profesionist la categoria semiuşoară , versiunea WBA
Dedic fila de calendar de astăzi unui erou modern – Leo Doroftei. Fără ruşine, în ciuda celor ce strîmbă din nas, văzînd în nobila artă a pugilatului doar violenţă şi sînge, o să spun că i-am admirat dintotdeauna pe boxeuri. De la campionii Greciei Antice, luptînd goi, în Arenă, la jocurile olimpice pînă la coloşii de astăzi ai categoriei grea, ei sînt idolii mei. Mă emoţionează gladiatorii romani, care purtau mănuşi de metal, lăcrimez privind fotografii de epocă ale încăierărilor dintre marinari, în ringuri improvizate pe chei, mă mîndresc cu regulile marchizului de Queensberry, îi ştiu pe John L. Sullivan, Sugar Ray Robinson şi Rocky Marciano, cel neînvins în 49 de meciuri, mi-amintesc încleştările lui Cassius Clay cu Joe Frazier şi George Foreman, urmărite cu ochi de copil, noaptea tîrziu, la televizorul “Dacia”, pîlpîind în alb şi negru, acelaşi televizor ce-mi arătase aselenizarea ! Îl simpatizez pînă şi pe nebunul de Tyson, muşcătorul de urechi, iar pe Leo Doroftei îl idolatrizez. De ce atîta pasiune? E simplu… Eu văd în boxeuri nişte mari caractere. Nu-i uşor să-ţi înfrunţi adversarul cu mîinile goale, să-ţi învingi frica, să fii pregătit mereu să dai şi să primeşti, fără să te enervezi, fără să urăşti – în ring, frica, enervarea şi ura te pun rapid la pămînt ! Iar după o viaţă de luptă, atunci cînd nu te mai ţin picioarele, să accepţi un ultim meci, pariind pe adversar, aşa, ca boxeurii lui Hemingway, spunînd “Uite, plec eu, dar rămîne pumnul strîns !”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu