Operaţiuni speculative

17 aprilie 1880 – S-a înfiinţat Banca Naţională a României

În iunie 1884, de la Londra, Ion Ghica îi scria lui Alecsandri o misivă explozivă intitulată “Ovreii”, prin care îşi atenţiona prietenul asupra anumitor operaţiuni speculative ale marii finanţe, care slăbeau puterea financiară a Statului Român. Ghica era un tip luminat, în 1848, alături de ceilalţi revoluţionari, luptase sub deviza “Dreptate şi Frăţie”, aşa că nu putea fi bănuit de antisemitism visceral. Însă, la Londra, în capitala banilor şi politicii, ochii i se deschid asupra unei probleme ce lipsea din agenda publică a Principatelor – împrumuturile statului. Ghica rememorează datele împrumutului Stern (opt milioane de franci – dobînda în buzunarul creditorului), ale împrumutului Oppenheim (zece milioane de franci – cîştigul bancherului !), încheind cu afacerea Strussberg, construcţia căilor ferate de către un consorţiu german, şi concesionarea exploatării acestora pe 90 de ani, în condiţii “total dezavantajoase părţii române”. Concluzia scrisorii e limpede, Ghica observînd capacitatea bancherilor evrei de a cumpăra ieftin şi de a vinde scump, îmbogăţindu-se din operaţiuni speculative. România intra în jocul financiar globalizat, unde capitalurile nu mai însemnau mare lucru, importantă fiind abilitatea de a folosi regulile pieţei. Unde e locul Băncii Naţionale în toată povestea ? Cam nicăieri… Înfiinţată în 1880, sub cel de-al treilea guvern I.C. Brătianu, ca societate pe acţiuni, din care statul deţinea o treime, Banca nu putea juca un rol important. Nu avea suficiente resurse. Azi, lucrurile s-au mai schimbat...