18 martie 1957 – S-a născut scriitorul şi eseistul Horia Roman Patapievici.
Unii îl consideră a fi descoperirea intelectuală a deceniului post-revoluţionar, alţii îl citează parţial, ca să demonstreze că omul urăşte poporul român. Partizanii vorbesc despre el cu evlavie, detractorii nici măcar nu i-au citit cărţile. Confraţii murmură pe la colţuri că este susţinut de o cabală editorială, profanii ridică din umeri cînd apare la televizor şi schimbă, urgent, programul. Fără îndoială, Horia Roman Patapievici este una dintre cele mai controversate figuri ale spaţiului public românesc, iar numirea sa în CNSAS aţîţă şi mai tare focul patimilor. Ascetic într-o lume de burtoşi, om cu principii într-o faună de lichele, Patapievici pare “dintr-un alt film”. Pînă şi sursele sale intelectuale sînt altele decît moda cafenelei literare ! El poate să vorbească, erudit, despre părinţii bisericii dar şi despre fizicienii secolului al XIX-lea, el foloseşte cuvinte rare cu naturaleţea celor ce-şi suflă nasul, în public, el critică omul lejer, care trage prea puţin la cîntar, din lipsă de suflet… În plus, eseistica lui Patapievici n-are nimic mistic, pe linia mesianismului eliadesc, nici nu îţi înnoadă lacrimi în barbă, precum maestrul Cioran, nici nu s-a coagulat în sistem filosofic, ca la Noica. De fapt, tocmai asta e problema publicului său – nu ştie unde să-l încadreze ! Proteic, Patapievici ne-a oferit gînduri. Îi aşteptăm Gîndul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu