28 ianuarie 1986 - Explozia navetei Challenger, la cîteva clipe după decolarea de la Cape Canaveral (Florida).
Ştiu că o să vi se pară de necrezut dar risc şi o spun: prietenii mei din copilărie voiau să se facă astronauţi, nu fotbalişti ! Iar fetele îşi legănau păpuşile şi ziceau c-o să ajungă doctoriţe, nu fotomodele ! Deh, minte de copil… Ce ştiam noi atunci despre viitor ? Cu o sfîntă naivitate, credeam că e ceva eroic pentru un bărbat în a păşi pe Lună, consideram potrivit pentru o femeie să-şi dorească să fie doctoriţă… Cînd au mai crescut şi au dat cu capul de pragurile de sus, prietenii mei au renunţat la zborurile cosmice – voiau să se facă pompieri sau, măcar, piloţi de încercare. Şi domnişoarele îşi modificaseră opţiunile – o meserie de profesoară părea extrem de onorabilă. Se vede, aşadar, şi din asta că fetele se maturizau mai repede decît noi… În fine, vremea a trecut şi prietenii mei au ajuns ingineri iar domnişoarele s-au căsătorit, devenind mămici. Lucrurile intrau în normal. Există aventură şi în meseria de inginer, există eroism şi în legănatul pruncilor. Apoi societatea s-a răsturnat şi s-a dat liber la a face bani. Şi uite aşa vedem cum odraslele noastre se înghesuie să înveţe management şi PR, să lucreze în bănci, să cîştige castinguri şi să strălucească la şedinţele foto. Nu mai vrea nimeni să ajungă pe Lună şi nici nu-i mai plînge nimeni pe cei şapte astronauţi de pe naveta Challenger, cinci bărbaţi şi două femei, surorile şi fraţii noştri, transformaţi în pulbere de stele, în drum spre ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu