De suflet, de colivă, de mormînt...

1708 - Antim Ivireanul este ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, dupa moartea predecesorului său, Teodosie, la recomandarea şi cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu

Fascinantă figură mitropolitul, acest Georgian din Iberia Caucazului, rob la turci de mic, apoi răscumpărat, meşter în ale desenului şi caligrafiei, pictor, ţesător, tipograf ! Adus în Ţara Românească de Domnul Brîncoveanu, pe la 1690, urcă treaptă cu treaptă ierarhia bisericească şi deveni un prinţ al cărţii ! Sub îndrumarea sa, cărţi de înţelepciune fură tipărite la Snagov şi la Rîmnic, traduse din greceşte şi arăbeşte. Antim nu se mulţumi cu atît ci îşi strînse predicile într-un volum, “Didahiile”, ce poate fi citit cu savoare şi astăzi. În “Didahii” găsim, vorba lui George Călinescu, alese fineţuri teologale şi speculaţii ale gîndului mistic, ce au uimit, desigur, publicul din epocă… Şi încă ceva pe deasupra – o critică a moravurilor prostimii, mitropolitul neîncurcîndu-se în cuvinte. Iată un fragment, ce veştejeşte năravul înjurăturilor, nărav de care, să recunoaştem, românii n-au scăpat nici astăzi: “ N-avem nici credinţă, nici nădiajdie, nici dragoste şi sîntem mai răi, să mă ertaţi, decît păgînii… şi puteţi cunoaşte aceasta, că iaste aşa cum zic că ce neam înjură ca noi de lege, de cruce, de cuminecătură, de morţi, de comîndare, de luminare, de suflet, de mormînt, de colivă, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie şi de toate tainele sfintei biserici şi ne ocărîm şi ne batjocorim înşine legea. Cine din păgîni face aceasta sau cine-şi măscăreşte legea ca noi?”. Fără comentarii…