1984 - C.P.Ex. al CC al PCR analizează din nou problema natalităţii, cerînd "sa se pună cu desăvârşire capăt practicilor nejustificate şi abuzive privind întreruperile de sarcină" .
Despre ce a urmat, nu se poate vorbi decît cu amărăciune şi revoltă – amărăciune pentru suferinţele femeilor din România, revoltă faţă de aroganţa unor oameni care îndrăzniseră să decidă viaţa şi moartea unui popor. Primul semn – din farmacii au dispărut prezervativele. Nu că înainte se găseau din belşug, totuşi, dacă aveai relaţii, puteai obţine – erau chinezeşti, de proastă calitate, iar oamenii, deprinşi să facă haz de necaz, ziceau că vin gata găurite. Apăruseră şi bancuri pe tema asta… Al doilea semn – întreruperile de sarcină erau înregistrare în spitale, existînd un procuror care se ocupa de asta ! Nu se ştia prea clar ce păţeau nenorocitele femei, prinse într-o astfel de situaţie, oricum, nu era bine… În fine, aberaţia în toată puterea cuvîntului – se dezvoltase o piaţă neagră a avorturilor, în care operau tot felul de personaje dubioase, care “te ajutau” cu ceaiuri, băi fierbinţi şi, dacă nu se putea aşa, puneau mîna pe andrea… De aici, septicemii, hemoragii interne, perforări de uter, moartea. Dar femeile riscau, riscau mereu, pentru că nu-şi puteau permite să mai hrănească încă un membru al familiei, într-o vreme a lipsurilor extreme… Cumplite timpuri am mai trăit… Filmul "4,3,2" e o palidă imagine a lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu