Talisman în alb şi roşu

1 martie - Românii serbează Mărţişorul

„Mărţişorul este o aţă împletită cu un fir alb şi altul roşu ce se leagă la gîtul, la mîinile copiilor, spre pază, spre depărtarea dă orice boală, dă dăocheat, dă fermecat” – scria, la sfîrşitul secolului al XIX-lea, boierul Iordache Golescu, într-un dicţionar. Adică este un talisman, cu rol apotropaic, de alungare a celor rele, cam ca sperietoarea din lan, bună să gonească ciuma, sau ca ABRAXAS-ul gnosticilor. Cele două fire simbolizau iarna şi vara, frigul şi căldura, ciclurile cosmice. De ele se agăţa un bănuţ de argint, metal cu puternic rol purificator – nu întîmplător vasele de cult sînt din argint iar în case cu pretenţii argintăria se transmite din generaţie în generaţie ! Bănuţul de argint folosea ca să-ţi cumperi primăvara, era plata pentru intrarea într-un nou an, aşa cum banii de pe ochii mortului reprezentau obolul dat luntraşului care te trece ”Dincolo”. Nici vorbă aşadar de potcoave, trifoi cu patru foi sau coşari ! Dar, în Kali-Yuga, Epoca de Fier în care trăim, simbolurile şi-au pierdut înţelesul, au degenerat, au nevoie de explicaţii.