Cultul eroilor

4 februarie 1881 - A murit scoţianul Thomas Carlyle, eseist, istoric şi filosof (n. 4.12.1795)

În perioada interbelică, traducerile în româneşte ale scrierilor lui Carlyle au fost bine primite de cititori, trăgîndu-se tiraje apreciabile. Aşa că nu e de mirare să mai găsiţi şi astăzi în anticariate, relativ cu uşurinţă, cartea sa în două volume despre revoluţia franceză sau, mai ales, studiul intitulat “Eroii. Rolul lor în istorie”. Despre ultimul tom merită să spunem cîteva cuvinte. Critic nemilos al discriminărilor sociale şi observator încruntat al democraţiei, Carlyle credea, la fel ca alţi gînditori victorieni, că prezentul este o epocă mediocră, în timp ce Vîrsta de Aur a omenirii a rămas, undeva, în urmă. De aceea aplecarea sa spre mitologie, transformată într-un adevărat cult al eroilor, al oamenilor excepţionali, care schimbă istoria, de aceea atenţia acordată revoluţiei franceze şi actorilor ei, de la Marat la Robespierre. Cititorul îi va da de multe ori dreptate, înclinîndu-se în faţa argumentelor logice, dar şi sedus de stilul înflăcărat al scriitorului. Iar dacă onor cititorul mai e şi român pe deasupra, hrănit la ţîţa lupoaicei, nutrit cu poveşti despre domnitori şi voivozi care mai de care, efectul lui Carlyle devine garantat ! Aşa că mă întreb de ce, pe vremea comuniştilor, “Eroii” nu s-a retipărit. Ei, de ce ? Atunci se manifesta un singur “erou”, cum să-i faci concurenţă ?