9 februarie 1977. A murit S.V. Iliuşin, celebru constructor de avioane.
Aţi văzut povestea pe „Discovery” ? După 1990, cînd flota aeriană a Uniunii Sovietice era la pămînt iar din astroportul Baikonur se alesese praful, un antreprenor britanic a mirosit o afacere colosală. Ce-ar fi să poţi căra prin aer, dintr-o parte a lumii în alta, utilaje gigantice ? Cît ar plăti o companie pentru transportul aerian al unor generatoare electrice sau turbine? Sondînd piaţa, răspunsul a venit prompt – firmele şi guvernele sînt dispuse să plătească oricît pentru un astfel de serviciu. Dar ce avion e capabil de o asemenea performanţă ? Nici unul. Atunci, antreprenorul nostru şi-a adus aminte că bătrînul Iliuşin oferise guvernului de la Moscova prototipul unui monstru zburător, la care se renunţase, din motive economice. Nu cumva s-ar putea reface acel avion? Zis şi făcut. Au fost adunaţi bătrînii ingineri de aeronave, răspîndiţi care pe unde (unii – şomeri, alţii – la limita mizeriei) şi li s-a pus întrebarea. Ei s-au privit complice, şi-au suflecat mînecile şi s-au apucat de treabă. Era momentul lor de glorie. Cu calculatoarele a mers mai greu, că ei erau obişnuiţi cu riglele de calcul... Dar au pus pe picioare bătrînul avion, l-au dotat cu motoare tunătoare, l-au făcut să înghită kerosen în neştire (de altfel, avionul se alimentează în zbor) şi primele încărcături gigantice au zburat care în India, care spre Canada. Banii au început să curgă iar constructorii au ciocnit un pahar de vodcă, în memoria dascălilor lor, morţi în lagărele de muncă pentru genii. De unde se vede că şi bătrînii ingineri mai sînt buni la ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu