1880 - S-a născut poetul, prozatorul şi publicistul Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion N. Theodorescu), membru al Academiei Române, laureat în 1934 al Premiului Herder pentru poezie (m. 14.07.1967)
În şcoala generală, am crescut cu „Zdreanţă”. În liceu am tras cu ochiul la „Cînticele de ruşine” şi mi-a plăcut „Baroane”. Acum, spre mijlocul vieţii, îi citesc „Psalmii”. Oricum ai face, Arghezi nu te lasă indiferent. Aşa cum nu i-a lăsat pe criticii săi din interbelic, care îl acuzau că face o poezie a putreziciunii. Aşa cum nu i-a lăsat pe criticii săi post-decembrişti, care i-au reproşat colaboraţionismul. Numele său s-a regăsit în Parlament într-o companie, vai !, din cele mai proaste... Fotografia sa o mai poţi găsi printr-o istorie a literaturii: un patriarh cu bască şi cu un fel de lavalieră, care i-ar fi stat mai bine unui pictor... Un bătrînel cu ochi duioşi. Pe vremuri, circula şi un banc. Cică maestrul Arghezi este adus să vorbească pionierilor. „Ehei, copii – zice poetul, poezia şi dragostea se fac cu sufletul, cu inima, dragii mei !”. Unul dintre pionieri, prost crescut, cum se va vedea imediat, sare în sus din bancă şi strigă: „Tovarăşu’, mie mi-a zis tata că dragostea se face cu altceva...”. La care patriarhul îl învăluie pe bulişor cu o privire luminoasă şi candidă: „Zău ? Aha, parcă mi-aduc aminte...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu