Vraja volumelor grăsuţe

4 mai 1922 – S–a născut scriitorul Vlad Muşatescu (m. 1999)

Puţine sînt cărţile copilăriei pe care le poţi citi şi peste ani. Privite cu ochii maturului, primele noastre biblioteci ne apar naive şi didactice, un amestec nostalgic de pasiuni şi preocupări juvenile (de la mirajul călătoriilor spre insule cu nume romantice – Martinica, Guadelupa, Santo Domingo – pînă la montajele electronice din „Tehnium”), o colecţie a potenţialităţilor ratate. Deunăzi, rătăcind distrat prin labirintul primelor mele cărţi, am tras din raft cele două volume ale „Extravagantului Conan Doi”, colecţia de romane detective ale lui Vlad Muşatescu. Paginile uşor îngălbenite s-au deschis, pe vechile semne, lăsate în urmă cu 25 de ani – gălbenuş de ou şi ceva urme de suc, dovezi incriminatorii de neşters ale faptului că citeam la masă! Din pagini s-a revărsat aceeaşi excentrică adunare de personaje de neuitat: detectivul narator şi bulgăroaica de nevastă-sa, cei trei ostrogoţi - Biba, Babane şi Babacu, tanti Raliţa şi Trabantul ei, cîştigat la Loz în Plic, Fieţelul „Bombiţa” plus celelalte creaturi, să le spunem conjuncturale. Pe nesimţite, rîdeam iar cu gura pînă la urechi de calambururile şi jocurile de limbaj ale Maestrului („Mircul Bircea” în loc de „Bricul Mircea” ) şi mă transportasem la Mila 37, în plin miros de peşte şi samagon sau la Colţiilupchii, la vila Mariţei Nahtigal... curios să aflu cum se termină ancheta - cine a preparat crema ucigaşă de zahăr ars. Vraja a durat cîteva ore, pînă mi-am luat seama şi am închis cartea. Timpul mă zorea şi am plecat la treburile mele de adult. Treburi triste, treburi obosite. Am plecat însă cu veselie – pe bancheta maşinii, alături de mine, se lăfăiau cele două volume grăsuţe-grosuţe...