joi, decembrie 29, 2011

Creaturile lui Shakespeare

Citesc, recitesc piesele lui Shakespeare și, cine știe de ce, mi se agață de minte cîte o replică, nu neapărat celebră. Sigur, teatrul elisabetanului este ca un safari, știi că mergi la vînătoare, te aștepți la aventură, la adrenalină, la pericol. Dar, pe lîngă lei, tigri și rinoceri, pădurea de hîrtie îți scoate în față, uneori, și altfel de creaturi. Uimitoare. Încîntătoare. De neuitat. Din „Lear”, am rămas cu vorba Unchiule, uncheșule!”, apelativ ireverențios dar consolator, de la Bufon către regele căzut. Din Macbeth” – cu “Mi-e plin de scorpii cugetul, iubito!”, șapte cuvinte cît o psihanaliză. Iar din Henric al IV-lea, cu monologul lui Falstaff pe cîmpul de luptă – Poate onoarea să-ți tămăduiască un picior rupt? Aș! Care va să zică onoarea nu are nici o pricepere doftoricească”.

2 comentarii:

  1. Este esenţial cine a tradus. Şi la fel de esenţial, pentru replicile iubite, să fie căutate în original. Posibile surprize.
    Profit de ocazie ca să îţi urez
    La mulţi ani!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vero - păi e ediția aia veche, de la Univers, cu aparat critic. Traduceri de Vinea, Levischi etc. Merg pe mîna lor. Îți urez și eu fericire, sănătate și spor la tălmăciri!!!

    RăspundețiȘtergere