Exerciţii spirituale

Prietenul M îmi destăinuie cîteva exerciţii spirituale, pe care le practică pentru a nu fi dezamăgit de cei din jur. După ce a trecut prin diverse situaţii limită, în care binele sădit i-a fost întors ca rău (a avut, printre altele, experienţa de a fi îndepărtat dintr-o firmă de cei pe care îi adusese părtaşi la cîştig), omul îşi închipuie acum generozitatea ca pe o cutie cu bile. O cutie cu bile albe, în număr finit. Din ea, poţi da celorlalţi cîte o bilă. Dar mult mai atent, ştiind că bilele se vor termina la un moment dat. Tot el a dezvoltat teoria „celor trei cercuri”, cam ca la samurai – în cercul interior, de confort, nu încape decît familia şi cîţiva prieteni, în cel de-al doilea, mai larg dar mai periculos, stau partenerii de afaceri şi cunoştiinţele, iar în cel de-al treilea, necesitînd atenţie maximă, intră restul lumii. Prietenul A practică Sahaja Yoga, încercînd liniştirea minţii, spre ţintirea clipei celei repezi. Ceva din liniştea asta i se citeşte pe chip. Dar eu, eu ce să spun? Urmez vreo cale a spiritului? Dacă ar fi să îmi definesc atitudinea faţă de ceilalţi, aş folosi o formulă aparent paradoxală – cinism binevoitor. Nu mă aştept la nimic bun de la oameni. Dar le zîmbesc.