Bogăția, în multele secole de existență, se preschimbase în podoabe, în lux, în plăceri, nimic altceva; abolirea drepturilor feudale decapitase obligațiile împreună cu privilegiile, iar bogăția, asemenea unui vin vechi, lăsase să cadă pe fundul butoiului drojdia lăcomiei, a grijilor, dar și a prudenței, pentru a păstra doar căldura și culoarea. Și în felul acesta ajungea să se anuleze pe sine: bogăția aceasta, care își realizase propriul sfîrșit, se compunea doar din uleiuri esențiale și, asemenea uleiurilor esențiale, se evapora cît se poate de repede.
Giuseppe Tomasi di Lampedusa - Ghepardul
Ai citit-o, până la urmă? Cum ţi-a plăcut? Ce părere ai despre don Fabrizio, stăpânul Donnafugatei? Te-ai îndrăgostit, măcar un pic de Angelica? Păcat, Concetta este cea care te-ar fi iubit...
RăspundețiȘtergereAi rabdare, nebunule, abia am citit partea 1!
RăspundețiȘtergere