La mulţi ani, Monica Lovinescu!

1923 – S–a născut Monica Lovinescu, critic literar, eseist; din 1948 a cerut azil politic în Franţa; a colaborat la revistele publicate de diaspora românească, la postul de radio “Europa liberă” (o parte din articole sunt reunite în volumul “Unde scurte”)

Tinerii se vor mira, desigur, cînd le voi spune că există eroi ai radioului. Ce fel de eroi ? Vrei să spui, poate, DJ ! - îmi vor replica respectivii. Numai erou nu e antipaticul ăla de Andrei Gheorghe ! Sau te gîndeşti la Cîrcotaşi, la Morar şi Buzdugan ? Nici unul, nici alţii, dragii mei. A existat o vreme cînd părinţii voştri ascultau un post de radio numit “Europa liberă”. Şi o făceau cu fereală, să nu-i prindă Secu (pentru cei de tot tineri o să spun că Secu a fost o organizaţie care ne-a dat, după 1989, mulţi senatori şi deputaţi…). Nu, “Europa liberă” nu difuza prea multe topuri dar avea nişte talk-show-uri grozave ! Ţi se ridica părul în cap de emoţie cînd cîntau nişte trompete şi o voce gravă zicea: “Teze şi antiteze la Paris. O emisiune de Monica Lovinescu…”. Apoi o voce graseiată, aspră, începea să spună adevărurile pe care, cu toţii, am fi vrut să le spunem şi n-aveam curaj. Sigur, “Europa Liberă” avea mulţi crainici şi analişti dar, dintre toţi, Monica Lovinescu se distingea printr-o claritate a expresiei, o siguranţă a valorilor şi o causticitate a cuvîntului, care o făceau inegalabilă. Ea nu făcea spectacol radiofonic – lupta în tranşee cu prostia agresivă a epocii. Ce mai… O ascultam pe Monica Lovinescu aşa cum îl ascultau francezii sub ocupaţie, pe De Gaulle, la BBC !