1913 – S–a născut Albert Camus, scriitor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1957 (“Omul revoltat”, “Căderea”, “Mitul lui Sisif”, “Ciuma”) (m. 4.01.1960)
Albert Camus şi Jean Paul Sartre – două nume alăturate într-un dicţionar al scriitorilor existenţialişti din Franţa, doi oameni total diferiţi, prin atitudinea cu care au privit regimul comunist din Uniunea Sovietică. La început, au luptat pe aceeaşi baricadă – aceea a antifascismului. Apoi, în timp ce Sartre a rămas pînă la sfîrşitul vieţii un om de stînga, înecîndu-şi amărăciunea în alcool combinat cu pastile, Camus, un “pied noir”, un colonist din Algeria, a avut tăria lucidităţii şi a condamnat răul, chiar dacă se afla în tabăra sa politică. Şi cum să n-o faci, atunci cînd tancurile Tratatului de la Varşovia spulberau mlădiţele plăpînde ale libertăţilor democratice, în Ungaria, în 1953 ? Poate de aceea Camus a fost mai respectat în epocă, soluţia sa, aceea a omului revoltat, care-şi sfărîmă idolii tinereţii, fiind de preferat tăcerii lui Sartre, anesteziat de o călătorie în patria sovietelor. Oricum, Camus a murit de tînăr, fără să cunoască umilinţele date de destin lui Sartre, cel care, în timpul revoltelor de la Sorbona, din 1968, a fost somat de studenţii veniţi să-l asculte, pe baricade, să vorbească mai scurt…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu