Noul manifest Rozicrucian

Închipuiţi-vă o după-amiază caldă de iunie a anului 1979. Închipuiţi-vă o după-amiază de vineri, în care oamenii sînt cu gîndul mai mult la week-end. În orăşelul Elberton, din Georgia, Statele Unite, onorabilul Joe Fendley stă în magazin şi îşi verifică registrele. Fendley este şeful unei firme de construcţii, specializată în monumente. Se gîndeşte că ar trebui să se cam ducă şi să închidă magazinul. Numai că n-apucă. Un străin bine îmbrăcat îi trece pragul, împreună cu cea mai ciudată comandă pe care Fendley a auzit-o vreodată.

După 20 de minute de discuţie, constructorul începe să priceapă – clientul, care s-a recomandat R.C. Christian, nu glumeşte deloc şi este dispus să plătească atît cît i se cere. Monumentul va fi compus din patru blocuri masive de granit albastru, înalte de şase metri, plasate în jurul unui ax central, cam ca o roată cu zbaturi. Peste ele va fi plasat al şaselea bloc, ca la Stonehenge. În total, ansamblul va cîntări 110 tone şi va fi plasat astfel încît Steaua Polară să fie vizibilă printr-un orificiu practicat special în ax. Pe fiecare dintre blocuri vor fi gravate zece reguli de viaţă, scrise în opt limbi: engleză, spaniolă,swahili, hindusă, ebraică, arabă, chineză şi rusă. Ele sînt următoarele:

1.Menţineţi umanitatea sub 500 000 000, într-un echilibru perpetuu cu natura.
2.Ghidaţi reproducţia cu înţelepciune – îmbunătăţind conformitatea şi diversitatea
3.Uniţi umanitatea printr-o limbă nouă.
4.Conduceţi pasiunea – credinţa – tradiţia -şi toate lucrurile cu judecată temperată.
5.Protejaţi oamenii şi naţiunile cu legi cinstite şi tribunale corecte.
6.Lăsaţi toate naţiunile să se auto-guverneze, rezolvîndu-şi disputele externe într-un tribunal mondial.
7.Evitaţi legile mărunte şi oficialii nefolositori.
8.Echilibraţi drepturile personale cu îndatoririle sociale.
9.Preţuiţi adevărul – frumuseţea – dragostea, căutînd armonia cu infinitul.
10.Nu fiţi un cancer pe pămînt. Lăsaţi loc naturii. Lăsaţi loc naturii.

Depăşind şocul iniţial, Joe Fendley a început să se gîndească la complexitatea tehnică a lucrării, la materialul cerut şi la mîna de lucru. Au convenit ca monumentul să fie plasat pe un teren de de două hectare, din apropierea Elbertonului, iar lucrările să se desfăşoare cît mai repede cu putinţă. Finanţatorii ţineau să-şi păstreze anonimatul, însă erau cît se poate de serioşi. În cîteva zile, banii necesari au fost viraţi în conturile constructorului. Astfel că, pe 22 martie 1980, la echinocţiul de primăvară, American Stonehenge a fost gata. De atunci şi pînă astăzi, construcţia uimeşte, pune pe gînduri, provoacă păreri pro şi contra. Despre ce vorbim aici? Să fie creaţia unui grup de excentrici, de care America nu duce lipsă? Să fie un mesaj adresat supravieţuitorilor unei viitoare catastrofe? Sau avem de-a face cu un nou manifest al Rosicrucienilor, acea grupare secretă care se deşteaptă din sută în sută de ani, pentru a trimite un mesaj Umanităţii? Numele comanditarului lucrării ne face să credem că ultima ipoteză e cea mai probabilă. De asemenea, o Capsulă a Timpului a fost îngropată sub monument, pentru uzul viitorimii. Pentru a ne face o imagine mai bună asupra filosofiei autorilor misteriosului manifest, reproducem mai jos cîteva fragmente din „Ghidul” monumentului, publicat de constructor, dar care a fost inspirat de comanditari. Iată!

„Conştiinţa de grup a rasei noastre este oarbă, perversă şi distrasă uşor de fleacuri cînd ar trebui să se concentreze asupra fundamentelor. Intrăm într-o eră critică. Presiunile populaţiei vor crea în curînd crize politice şi economice în întreaga lume. Acestea vor face mai dificilă şi în acelaşi timp mai necesară înfiinţarea unei Societăţi Raţionale Globale (...) Un prim pas ar fi de a convinge o lume care se îndoieşte că o astfel de societate este acum posibilă. Să atragem atenţia asupra problemele de bază. Să stabilim priorităţi adecvate. Noi trebuie să ne ordonăm casa noastră aici pe pămînt înainte de a ajunge la stele (...) Raţiunea umană se trezeşte acum la puterea sa. Este cel mai puternic mijloc declanşat în desfăşurarea vieţii pe planeta noastră. Trebuie să ne facem umanitatea conştientă că acceptarea compasiunii, judecata luminată, ne va lăsa să controlăm destinul nostru în limitele inerente ale naturii noastre (...) Este dificil să sădeşti înţelepciune în minţi umane închise. Inerţiile culturale nu sînt uşor de depăşit. Derularea evenimentelor mondiale şi tristul record al rasei noastre dramatizează deficienţele mijloacelor tradiţionale în guvernarea afacerilor umane. Crizele care se apropie pot determina omenirea să fie dispusă să accepte un nou sistem de legi mondiale care va solicita responsibilitatea naţiunilor individuale în reglementarea afacerilor interne şi care le va ajuta în gestionarea paşnică a fricţiunilor internaţionale (...) Cu un astfel de sistem am putea elimina războiul, am putea oferi fiecărei persoane o oportunitate de a-şi găsi o viaţă cu rost şi împlinire (...) Există alternative la Armageddon. Ele sînt realizabile. Dar ele nu se vor întîmpla fără eforturi coordonate de milioane de oameni dedicaţi, din toate neamurile pămantului”.

Înţelegem acum că „nucleul dur” al acestei viziuni este ideea controlului demografic, necesar, în viziunea noilor Rozicrucieni, pentru supravieţuirea speciei. Dar cum să fie făcut? De către cine? Conform căror principii? Tot autorii ne dau cîteva idei. Despre asta (dar şi despre o utopie a britanicului Aldous Huxley, uluitor de asemănătoare), în postarea viitoare...

Cavalerii noii Mese Rotunde

26 martie 1902 – A murit Cecil Rhodes, unul dintre părinţii fondatori ai Imperiului Britanic (n. 5.07.1853)

Fiu al unui vicar din Bishop Stortford, Cecil Rhodes s-a lansat în afaceri de la 26 de ani, împreună cu fratele său, exploatînd o fermă de bumbac în Africa de Sud. Curînd, cei doi se vor lansa în afaceri cu diamante, finanţaţi de bancherii familiei Rothschild, ajungînd să controleze 90% din producţia mondială de piatre preţioase ! Averea lui Rhodes creşte exponenţial, omul începe să investească în minele de aur recent descoperite din Transvaal, norocul îi surîde şi, curînd, ajunge să stea pe un munte de bogăţii. În 1890, regina Victoria îl numeşte pe Rhodes guvernator al coloniei de la Capul Bunei Speranţe, colonie care, peste ani îi va purta numele. În 1902, Rhodes moare, în urma unei boli cardiace, şi are parte de onoruri publice, societatea britanică socotindu-l un filantrop, datorită burselor şi donaţiilor făcute. Ceea ce puţini oameni din epocă ştiau, iar acum apare la suprafaţă, datorită investigaţiilor jurnalistice, este faptul că Rhodes s-a ocupat şi cu altceva decît afacerile – el a fost mentorul unei societăţi secrete, aristocratică şi exclusivistă, numită Masa Rotundă, după legenda regelui Arthur. Cavalerii noii Mese Rotunde, bancheri, industriaşi, intelectuali şi politicieni, aveau un scop précis – să reclădească măreţia Imperiului Britanic, pînă la recîştigarea puterii în “colonia răsculată”, Statele Unite ale Americii ! Pentru acest scop, Rhodes a pus la bătaie resurse financiare şi inteligenţă nelimitată, înfiinţînd o reţea de companii şi institute universitare, întinsă peste cele două maluri ale Atlanticului. Sigur, obiectivul nu a fost atins, însă Masa Rotundă a legat pentru o sută de ani politica externă britanică de cea americană, iar banii lui Rhodes au finanţat, printre altele, programul nuclear al SUA, schimbînd faţa lumii moderne.