În noiembrie, va
avea loc premiera filmului „Jocul lui Ender”, o superproducţie americană care
pleacă de la romanul omonim al scriitorului Orson Scott Card. Evident, fanii SF
aşteaptă momentul cu înfrigurare, întrucît cartea e legendară, primind premiul „Nebula”
în 1985 şi „Hugo”, în 1986. Ca să treacă mai iute timpul, am recitit şi eu „Jocul
lui Ender”, după vreo zece ani de la prima lectură. Şi pot să pun pariu că filmul mă va dezamăgi,
dacă nu se va concentra asupra procesului de formare a strategului-copil Ender,
ultima speranţă a omenirii în lupta cu o rasă extraterestră. Sigur, vor fi
bătălii spectaculoase, efecte uimitoare (parcă văd că iese în format 3D) şi o
distribuţie pe măsură. Dar chestiunile psihologice şi conceptuale? Fac o listă
cu ceea ce aş vrea să văd:
- Singurătatea liderului – ca să-şi
exercite puterea, strategul trebuie să se distanţeze de armata sa, în
sensul de a o analiza „din afară”, atît din punctul de vedere al jocului,
cît şi al relaţiilor inter-umane.
- Chestionarea morală – strategul operează
cu dileme etice, face sacrificii, acţionează în termenii Binelui şi
Răului. Învingîndu-i pe „gîndaci”, stingîndu-le specia, el trebuie să le preia
moştenirea culturală, devenind „Vorbitor în numele morţilor”.
- Relaţia maestru-discipol – în Şcoala
de Luptă, după ce-şi depăşeşte camarazii, Ender îl cunoaşte pe Mazer Rackham,
eroul Celei De-a Doua Invazii, care-l învaţă că cel mai bun maestru e
duşmanul. Şi tot ce decurge dintr-o astfel de axiomă.
- Complexitatea mediului cultural, în
care se formează Ender – psihanaliza „terţului exclus”, jocurile de putere
din cadrul Hegemoniei americane, rivalitatea cu Tratatul Varşovia.
Ascensiunea lui Locke şi a lui Demostene (un plot naiv, după gustul meu –
cum să crezi că doi copii, chiar geniali, pot să devină influenţi în reţele,
unde vorbesc milioane de oameni?).
Una peste alta, romanul
mi-a redeschis apetitul pentru studiul vieţii marilor comandanţi militari –
Cezar, Atilla, Napoleon, Patton. Biblioteca mă aşteaptă! Încep cu „Cezarul” lui
Rex Warner... Pînă vine filmul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu