Suflete al meu, unde ești? Mă auzi? Vorbesc, te chem - ești aici? M-am reîntors, sînt din nou aici - mi-am scuturat de pe picioare colbul tuturor țărilor și am venit la tine, sînt la tine; după o călătorie lungă de ani de zile, am ajuns din nou la tine. Să-ți povestesc ce am văzut, trăit, absorbit în mine. Sau nu vrei să auzi nimic din tot acel zgomot al vieții și al lumii? Dar ceva trebuie să știi: un lucru am învățat, anume că această viață trebuie trăită.
Această viață e calea, calea demult căutată către incomprehensibilul pe care îl numim divin. Nu există altă cale. Toate celelalte căi sînt poteci greșite. Eu am găsit calea dreaptă, ea m-a dus la tine, la sufletul meu. Mă reîntorc, ars și purificat. Mă mai cunoști? Cît de mult a durat despărțirea! Toate s-au schimbat atîta. Și cum te-am găsit pe tine? Ce minunată a fost călătoria! Prin ce cuvinte să descriu cărările întortocheate pe care m-a călăuzit spre tine steaua mea cea bună?
Dă-mi mîna, suflete al meu, aproape uitat. Cîtă căldură în bucuria de a te revedea, suflete îndelung tăgăduit. Viața m-a adus din nou la tine. Să-i mulțumim vieții că am trăit, pentru toate ceasurile senine și pentru toate cele triste, pentru fiecare bucurie, pentru fiecare durere. Cu tine, suflete, călătoria mea va merge mai departe. Cu tine vreau să călătoresc și să urc spre singurătatea mea.
C.G. Jung - Cartea Roșie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu