Urc la Mănăstirea Frăsinei, alături de un prieten care își dorește liniștirea. Jos, biserica pentru femei este plină de lume umilă – se slujesc Moliftele Sf. Vasile cel Mare pentru toți cei bolnavi și chinuiți de gînduri rele. E cald, credincioșii se înghesuie unul în altul, ca oile în jurul păstorului, mulți stau pe jos, unii plîng în tăcere. Preoții, străvezii de post, se iau la trîntă cu Necuratul, trimițîndu-l pe pustii. Sus, acolo unde blestemul Sf. Calinic păzește locul de orice tentație, călugării mi se par senini, luminoși. Crestele dealurilor din jur sînt încă acoperite de zăpadă. Undeva, pe buza cerului, stă agățată o căsuță. Oare cine o trăi acolo, aproape de nori?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu