Astăzi mi-e dor de Sabato. Ernesto Sabato. Piromanul. Scriitorul argentinian care îşi arde cărţile. Din foc au scăpat doar trei romane - "Tunelul", "Despre eroi şi morminte", "Abbadon exterminatorul" - şi cîteva eseuri. Astăzi mi-e dor de Sabato cel tînăr, imigrant la Paris, care îşi trecea iernile cu o bucată de pîine şi cu un tratat de algebră. Ceea ce l-a dus către un doctorat în fizică şi o ucenicie în laboratorul doamnei Curie, unde a întîlnit un alchimist - dar asta e o altă poveste. Astăzi îmi lipseşte Sabato cel halucinant, care te prinde în coşmarurile sale, unde oroarea oarbă lasă mesaje în toaletele Buenos Airesului. Astăzi am nevoie de Sabato cel trist, care îşi cumpără zeci de carnete, în aşteptarea inspiraţiei. Astăzi mi-e dor de Sabato cel bătrîn, de chipul lui ridat, de luciditatea încrîncenată cu care se opune Răului. Şi, de cîte ori mi-e dor, caut pe Google ştirea morţii sale. Nu e. Nu e nici astăzi. Peste o lună-două, dragul meu Ernesto va împlini 99 de ani.
Sabato e unul din preferatii mei, poate chiar cel care-mi place cel mai mult. Are niste carti absolut superbe, halucinante. Tristetea e ca in toata Timisoara, in nicio librarie nu se mai gasesc carti de ale lui, doar una singura :( Asa ca la mine, Sabato se citeste din imprumut, din pacate :(
RăspundețiȘtergereDoris - la Polirom s-a retiparit volumul lui de discutii cu Borges... E cam scump dar merita.
RăspundețiȘtergerese mai găsesc prin stocurile unor librării virtuale şi restul
RăspundețiȘtergere