Fotbal şi cultură

Pentru că naţionala României e ciuca bătăilor pînă şi-n amicaluri... Pentru că ştirile sportive se ocupă cu "bomba" celulitică a lui Tănase... Pentru că Ioan Chirilă a plecat pe terenul verde de dincolo... Pentru că Ţopescu nu mai comentează nici măcar în parlament... Pentru că ziarele de sport publică emoticoane şi integrame... vă reamintesc că mai sînt doar trei zile pînă la începerea Marelui Bal, Campionatul Mondial de Fotbal! Joc serios, cu pedigree cultural, drogul săracilor şi al bogaţilor deopotrivă, pîine albă pentru politicieni şi business transfrontalier, fotbalul merită jurnalism pe măsură. De aceea, pe parcursul verii sud-africane, voi prelua aici cele mai interesante comentarii, articole şi analize, de la noi şi de-aiurea, la care voi adăuga, pe cît posibil, umilele mele texte. Fotbal şi cultură? De ce nu? Începem cu un bocet al lui Alexandru Hîncu, de la "Observator cultural", la capul defunctului stil ofensiv.

Mondialul lui Mourinho sau Partea Grizonată a Forţei

Ştiu, titlul vă contrariază profund, din moment ce „The Special One“, cum singur şi-a zis portughezul, cu înduioşătoarea modestie ce-l caracterizează, nu antrenează nici o echipă calificată în Africa de Sud. Corect. De aceea, identificaţi iute lemnul cel mai apropiat şi bateţi în el. Dacă merge, am scăpat. Dacă nu, va fi Mondialul lui Mourinho. Un turneu final nu doar tutelat, ci telecomandat de spiritul Titanului Grizonat. Unul în care mai toate echipele vor dori să fie Internazionale Milano. În consecinţă, cele mai multe meciuri vor semăna cu finala de anul acesta a Ligii Campionilor, iar restul, cu semifinala Barca-Inter. Sigur, nu chiar din prima. În grupe, se vor găsi entuziaşti care să atace generos, adesea frenetic, ridicînd tribunele în picioare. Unii vor izbuti să se şi califice în faza superioară, cu eliminare directă. Unde au două opţiuni. Prima e să fie trimişi acasă, sec, de maeştrii realismului defensiv, conform modelului „atacă tu ca fraierul un meci întreg, ca să te prind eu pe contraatac, cînd te-a lăsat splina“. A doua opţiune e să cedeze şi ei irezistibilei ispite. În Războiul Stelelor, ar trece de Partea Întunecată a Forţei. Cum Mourinho poartă costume Armani şi nu seamănă cu Darth Vader, în fotbal vorbim în schimb de Partea Grizonată a Forţei. Şi-anume, „cu fundul în poartă“, ca să citez nemuritoarele cuvinte de tinereţe ale lui Cristi Chivu. Acesta ar fi scenariul pesimist, gen coşmar. Îl scriu din dorinţa expresă ca pronosticul să nu se adeverească. Dimpotrivă, îmi doresc să plouă cu goluri, în finală să ajungă cumva, printr-o minune, Brazilia şi Olanda, iar scorul să fie 5-4, pentru oricare din ele. Acuma, sincer, care variantă vi se pare mai plauzibilă? Citiţi în continuare