marți, septembrie 11, 2007

Lumea după 11 septembrie



Azi se împlinesc şase ani de la atacul terorist din 11 septembrie 2001 iar rănile sînt încă deschise. Dar lupta dintre Est şi Vest, dintre Occident şi Orient, nu trebuie să aibă învinşi...

# CE S-A SCHIMBAT. Cum s-a schimbat lumea în cei şase ani trecuţi de la atacul terorist asupra Turnurilor Gemene? A devenit un loc mai bun, mai sigur? Răspunsul pare, mai degrabă, negativ... Intervenţiile americane în Afganistan şi Irak, departe de a pacifica respectivele teritorii, n-au reuşit decît să instaleze regimuri politice fragile. Saddam Hussein a fost executat dar elementele sale fidele continuă războiul de gherilă. Talibanii de la Kabul au fost alungaţi, însă reţelele islamiste rezistă la frontiera cu Pakistanul. În toată lumea arabă, opinia publică este împotriva “cruciaţilor” lui Bush, iar guvernele pro-americane folosesc violenţa pentru a stăpîni situaţia. De asemenea, în Occident, noua stîngă critică vehement administraţia Bush, reproşîndu-i “imperialismul”, “tendinţele hegemonice” şi “orbirea”. Intelectuali respectabili, precum Noam Chomsky, se află pe aceeaşi baricadă cu jurnalişti guralivi, gen Michael Moore (nu vă pierdeţi timpul să vedeţi documentarul “Fahrenheit 9/11”, e jenant...), întrebîndu-se dacă democraţia însăşi nu e pusă în pericol, prin programele de control şi supraveghere a populaţiei din Lumea Liberă... Toată lumea pare a fi uitat imaginea terifiantă a oamenilor nevinovaţi, sărind în gol din Turnurile în flăcări!

# DE CE SE ENERVEAZĂ ESTUL. De fapt, în inima disputei, nu se află nici viziunea lui Osama Bin Laden asupra lumii (cu toate c-ar merita cercetată...), nici legitimitatea (discutabilă) a regimurilor politice din lumea arabă, ci Filosofia Iluministă. Pe seama ei, de la Revoluţia Franceză încoace, s-au construit regimurile politice ale Vestului – separaţia puterilor în stat, constituţionalism, laicitate, parlamentarism, toleranţă, un set de valori care s-a completat, în secolul XX, cu liberalismul economic şi globalizarea. Succesul economic şi tehnologic al Vestului a permis ca, în relaţiile internaţionale, drepturile omului să devină “mai tari” decît suveranitatea statală, justificînd intervenţia armată... Ceea ce enervează statele Estului, care n-au avut acelaşi traiect intelectual, nici aceeaşi dezvoltare economică şi tehnologică! În Africa, sărăcia endemică, migraţiile de populaţii şi fărîmiţarea tribală nici nu ne permit să vorbim despre state. În China, asistăm la un boom economic, favorizat de o ideologie mai degrabă neo-confucianistă decît comunistă. În Rusia, naţionalismul renăscut şi autoritarismul de stat transformă democraţia în ceva aproape de nerecunoscut. În fine, Islamul este o teocraţie care-L ţese pe Dumnezeu în toată pînza socială, se hrăneşte cu petrol şi naşte martiri, nu cetăţeni. Poţi să impui acestor zone valorile occidentale ?

# O SOLUŢIE DE BUN SIMŢ. Neo-conservatorii lui Bush cred că da... E posibil să implantezi fermenţii schimbării în alte zone. E legal să dobori, cu arma în mînă, un dictator sîngeros sau un ayatollah dement. E bine s-o faci preventiv şi decisiv, în numele umanităţii, dar şi al propriilor cetăţeni, fără să-ţi uiţi interesele, În fine, e moral să vrei transformarea lumii, conform mărturisirii de credinţă: nu există alt Dumnezeu în afară de democraţie iar dreptul uman este profetul lui! Nu e suficient să explici lumea, important e s-o schimbi, vorba lui Marx... Avem aici întreaga atitudine raţională şi activă, specifică occidentalului, opusă vieţii contemplative şi tradiţionale orientale. Cu bunele şi relele sale... Să fie incompatibile cele două sisteme? Eu cred că nu... Cine spune că Islamul înseamnă violenţă? A treia religie abrahamică este una a Păcii şi a Culturii. Textele Antichităţii greco-romane au ajuns în Renaştere prin lumea arabă... Primele universităţi şi biblioteci s-au înfiinţat la Bagdad. Cu resursele de care dispune, Orientul Mijlociu are un potenţial economic uluitor. Dar trebuie să renunţe la ceva – la habotnicie, la tratamentul rezervat femeilor, la fundamentalism. Liderii şiiţi din Iran ar trebui să se gîndească mai mult la dezvoltare decît la înarmare. Pe de altă parte, n-ar strica nici Occidentului să fie niţel mai smerit, mai puţin materialist, mai generos... şi să-şi aducă aminte de lecţiile celui de-al doilea război mondial. Cum au fost pacificate naţiuni războinice precum Japonia sau Germania? Prin ajutor economic, prin planul Marshall... Nu ştiu ca Irakul să beneficieze de un program similar. Dar o astfel de iniţiativă se impune. Numai aşa se pot închide rănile lui 11 septembrie 2001.

Niciun comentariu: