miercuri, septembrie 19, 2007

Ce părere am despre pensiile private

Cea mai înţeleaptă măsură de reformă socială din acest an (înfiinţarea pensiilor administrate privat) este contestată de PSD, un partid care, cel puţin ideologic, ar trebui să fie mult mai preocupat de bunăstarea cetăţenilor din România. E limpede că “marele partid de stînga” nu reuşeşte să se adapteze schimbărilor sociale, implicate de aderarea la Uniunea Europeană...

Dacă tăceai, filosof rămîneai! Zicala se aplică de minune şi Partidului Social-Democrat care, ieri, prin vocea lui Cristian Diaconescu, purtătorul său de cuvînt, s-a pronunţat împotriva “măsurii de dreapta” de a introduce în România pensiile administrate privat. Declaraţia este o gafă de proporţii, mai ales din partea unui partid care s-a bătut mereu cu pumnul în piept că este interesat de nivelul de trai al populaţiei. Dar Diaconescu este de înţeles – luni, în momentul începerii perioadei de înscriere, Traian Băsescu elogiase măsura, regretînd că “nu mai are vîrsta” care să-i permită intrarea în sistem. Or, în capul strategilor PSD, orice e lăudat de Băsescu trebuie înjurat, fără analiză – a fost cazul şi al cotei unice de impozitare, măsură excelentă, care a umflat sacul bugetului de stat...

Or, în cazul pensiilor administrate privat, tot despre sacul fără fund al bugetului e vorba... în care fiecare angajat din Românica varsă nu mai puţin de 47% din salariul său brut! Din asta, 29% se duc la fondul de pensii. La atîta bănet, o să ziceţi că statul a înfiinţat cine ştie ce fonduri de pensii, cumpărînd acţiuni şi obligaţiuni, bonuri de tezaur, urmărind randamentul plasamentului, astfel că tot omul să prospere, la bătrîneţe. Aiurea! Ce nu se ştie (şi se face public abia acum...) e că tot ce se încasează luna asta se duce în pensii luna viitoare! Nici un tampon financiar, nici o acumulare. Ce plătiţi dumneavoastră în septembrie se duce la pensionari în octombrie iar tot ce a plătit tata, în mai 1974 (vorba sociologului Sorin Ioniţă), a fost păpat în iunie 1974! Ei, şi? – s-ar putea să vă întrebaţi dumneavoastră. Ce e cu asta? Nu e statul cel mai sigur administrator? De ce să dăm din banii noştri la privaţi? Bine ne învaţă PSD-ul, partid de stînga... Să rămînem cu pensia la stat, că e mai sigur. Statul nu dă faliment... Face el ceva şi se descurcă! La prima vedere, s-ar zice că aveţi dreptate. E numai prima vedere... Pentru că un pericol imens ameninţă sistemele de pensii de stat, cel puţin în Europa – bomba demografică!

Iată două realităţi susţinute de date statistice. Unu – rata natalităţii scade dramatic. În România lui 1930, natalitatea era de 34 de noi născuţi la mia de locuitori. În 1990, reprezenta numai 14 la mie, în 2007 este 10,2 la mie şi se aşteaptă ca, în 2050, să fie de numai 8,4 de nou-născuţi la mie. Asta înseamnă că populaţia României este în plină scădere – unii experţi pun că, în 2100, România va avea numai opt milioane de locuitori! Putem să-i credem sau nu, cert e că populaţia scade. Adică numărul celor care alimentează bugetul, plătind impozite şi taxe, scade şi el! Deci, în sacul statului, se vor aduna din ce în ce mai puţini bani, aşadar pensia pe care o vom putea primi de la stat va fi din ce în ce mai mică! Să trăiască liderii PSD din ea... Dar, poate, şi pensionarii vor fi mai puţini. Eraoare! A doua realitate demonstrată statistic (şi pe care o vedem în Europa de astăzi) este că oamenii trăiesc mai mult. În 1990, speranţa de viaţă a bărbaţilor din România era 67 de ani, iar la femei – 72 de ani. În 2050, speranţa de viaţă a bărbaţilor va creşte la 81 de ani iar cea a femeilor – la 83. Din cauza alimentaţiei mai bune, a serviciilor medicale mai performante, din cauza îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă, populaţia îmbătrîneşte.

Avem, aşadar, din ce în ce mai puţini tineri care să contribuie la bugetul de pensii şi bătrîni din ce în ce mai longevivi. Trebuie să fii Cristian Diaconescu ca să-ţi închipui că statul nu va da faliment! Şi atunci, ce-i de făcut? Cum Dumnezeu de există atîţia occidentali care, la pensie, nu fac altceva decît să se plimbe, să vadă lumea, să-şi cumpere proprietăţi prin Spania sau Bulgaria? E simplu. Oamenii ăştia au început să-şi pună singuri bani deoparte, de cînd erau salariaţi. În fonduri administrate privat, în portofolii de acţiuni, în imobile sau alte tipuri de active. De aceea au acum, nu mai depind de noile generaţii, care să le plătească pensia. Occidentul a învăţat lecţia încă de la jumătatea secolului trecut, iar ţările Europei de Est s-au grăbit şi ele, după căderea comunismului, să înfiinţeze fonduri private de pensii. Numai România a rămas la coada continentului, că să mai vedem, că dacă dă faliment, că statul cu ce rămîne... Noroc cu Uniunea Europeană care a pus piciorul în prag şi le-a bătut obrazul guvernanţilor, silindu-i să treacă odată la fapte. De ieri, 2% din ălea 29 de procente, pot fi direcţionate către buzunarele dumneavoastră, prin intermediul firmelor private. Nu trebuie să mai scoateţi bani în plus din buzunar ci numai să aveţi bunăvoinţa să alegeţi un fond. Acolo, în contul personal, bănuţii se vor aduna, an după an. Şi, chiar dacă nu vă vor permite ca, în 2040, să vă cumpăraţi cu ei o casă în Bahamas, tot vor fi un sprijin la bătrîneţe. Este spiritul capitalismului, enunţat de bătrînul Ben Franklin – “economia e mama bunăstării”. Aşadar, nu vă luaţi după pesedişti. Cine n-are conturi în Elveţia, să facă bine şi să-şi aleagă pensia privată! Că vine bomba demografică...

Niciun comentariu: