duminică, septembrie 09, 2007

Poveştile zilei


8 septembrie. Un Lord al Războiului

1867 – Are loc, la Bucureşti, prima competiţie naţională de dare la semn (de tir), dotată cu trofeul “Colanul de argint”, trofeu oferit de regele Carol I al României. Serbările de dare la semn au avut loc anual până în anul 1874

Dacă vizitaţi Castelul Peleş, opriţi-vă puţin în Sala Armelor. Înconjuraţi de armuri, săbii, spade, florete, buzdugane, iatagane, hangere, archebuze, puşti, pistoale, scuturi şi lănci o să vă pierdeţi instantaneu capul, sub influenţa unei aprige beţii a sîngelui. Cei mai slabi de fire se vor cere afară, pacifiştii vor mormăi ceva în barbă iar noi, ceilalţi, bărbaţii adevăraţi, vom avea ochii sclipitori la fel ca albastrele oţele ! Iată, popor, ce fel de rege am avut în persoana austerului, militărosului Carol I ! Ofiţerul prusac obişnuit cu disciplina, punctual ca un ceasornic (obişnuia să dăruiască astfel de ceasuri miniştilor săi care întîrziau…), vînător neîntrecut şi bun camarad, încarna virtuţile virile ale regalităţii. Românii, întîrziaţi într-un Ev Mediu ciudat, se întîlneau cu Evul Mediu occidental, acela în care conducătorii erau belatores, adică lorzi ai războiului, avînd de partea lor dreptul divin şi tăişul sabiei !

9 septembrie. Despre schimbarea lumii

1976 - A murit Mao Zedong, preşedinte al Chinei în perioada 1949-1959; în 1966 a iniţiat aşa zisa “revoluţie culturală”, de fapt o direcţie politică dură (maoism), caracterizată prin voluntarism şi cultul personalităţii (n. 26.12.1893)

Împăratul Galben era supărat. Se trezise dis-de-dimineaţă cu o durere în oase. De fapt, din ce în ce mai des îl sîcîia cîte ceva, ba aici, ba colo, de-a lungul şi de-a latul trupului său, greu încercat în lupte. În tinereţe scăpase ţara de duşmani, purtîndu-şi trupele într-un marş de o mie de li, apoi schimbase şi dinastia, apucînd puterea şi ţinînd-o într-o încleştare de fier, pusese cu botul pe labe pe ceilalţi mandarini, gata să mîrîie şi să-l înjunghie pe la spate, ridicase tineretul împotriva bătrînilor, aşa, din distracţie, ca să îi ocupe timpul şi să îi permită descărcarea pasiunilor violente. Modelase Cerul şi Pămîntul, nivelase munţi şi schimbase cursuri de ape. Un miliard de supuşi îi scanda numele, agitînd o cărticică roşie, pe care o adnotaseră scribii imperiali din cuvintele sale răzleţe. Ar fi trebuit să se simtă fericit. Dar uite că timpul trecuse şi pîrdalnica de bătrîneţe venise pe nesimţite... nici măcar concubinele cele tinere şi băile de lapte nu-l mai satisfăceau. Aşa că Împăratul bătu din palme şi-şi chemă sfetnicul. Apoi îi zise: „Vreau să acoperiţi cu mătase drumul pînă la mare. E, poate, ultima mea călătorie şi nu vreau să-mi rănesc picioarele!”. Sfetnicul îl privi. Un schelet care dădea porunci... Aşa că îndrăzni să răspundă: „Divinule, nu e mai simplu să-ţi acoperi tu picioarele cu mătase ? Aşa n-o să mai simţi pietrele...”.

2 comentarii:

Mihai Alexandrescu spunea...

Cred că era chiar frumos să ai un rege, dacă făceai parte din pătura alfabetizată, desigur... Că dacă te măcina pelagra pe la sate... Şi, la bafta noastră, ne gândim şi la astă funestă posibilitate, boier Cristi Cocea!

Anonim spunea...

Stiu, Mishule, tie iti place pelagra cu presedinte...

Cristi