joi, iunie 25, 2009

Misterul pietrei negre de la Corbi


Biserica rupestra de la Corbi

Piciorul de uriaş

Detaliu de frescă

Piatra neagră

Au avut dacii o scriere a lor? Au moştenit strămoşii noştri un alfabet din care, astăzi, n-au mai rămas decît semne răzleţe, dăltuite pe pietre bătrîne? Nimeni nu ştie. Ici-colo, stranii inscripţii apar din negura timpului, pentru a dispărea, la fel de repede, în uitare. Una dintre ele a fost găsită la Corbii de Piatră, în Argeş.

Dacă priveşti o hartă a Carpaţilor, cu încolăcirea lor de Dragon în inima Europei, o să constaţi un lucru uimitor – două animale au dat acestor locuri cele mai multe nume. Animalele sînt Lupul şi Corbul, făpturi totemice, arhetipuri ale deplasărilor umane din preistorie. Urmele mărunte ale lupilor parcă au desenat harta „pe orizontală”, toponime precum Vîlcea (de la slavonul „vîlk” – lup) desemnînd văile line ale apelor, cu păduricile lor, în timp ce punctele de fractură geologică au fost numite după zborul vertical al Corbului. Din Tatra, unde munţii Krak („kruk” – corb) îşi schimbă prima dată direcţia, trecînd prin inflexiunea Vrancei (de la „vran” – corb, în slavă), pînă la Porţile de Fier (cu a lor Insulă a Corbilor) şi mai jos, pe valea Timocului, Carpaţii sînt „plini de corbi”. În aceste condiţii, să ne mai mirăm că toţi eroii civilizatori legendari, domni întemeietori de Ţări, stau la noi sub semnul negrului, al Corbului saturnian?

O istorie de zece mii de ani
Un ciudat loc al Corbului găseşti mai ales în Argeş, dacă o iei în sus, pe Rîul Doamnei, spre Nucşoara. Este un sat de oieri, altădată numit Corbii de Piatră, în care istoria parcă a încremenit de două mii de ani. Oamenii îşi văd de ale lor, paşnici, îmbătrîniţi. Călătorul trebuie să treacă rîul pe o punte suspendată. Crîncen s-au mai luptat localnicii să n-o piardă la inundaţii... Apoi, la pas, vizitatorul va ajunge la un formidabil perete de gresie galbenă, în care, cu ghearele şi pliscul, generaţii de corbi şi-au săpat ascunzători. Mai jos, există o grotă naturală în care, probabil, s-au ascuns oamenii primitivi, în timpul ultimei glaciaţiuni, iar strămoşii daci au transformat-o în loc de rugăciune şi sacrificii. E suficient să urci pe spinarea formidabilei stînci şi te vei convinde – la tot pasul găseşti trepte săpate în roca moale, jgheaburi şi altare, prin care, poate, s-a scurs sîngele celui trimis la întîlnirea cu zeii. Cum povestea Herodot despre aceste sacrificii rituale? „Unii din ei (daci – n.n.) primesc porunca să ţină trei suliţe (cu vîrful în sus), iar alţii apucînd de mîini şi de picioare pe cel ce urmează să fie trimis la Zalmoxis, şi ridicîndu-l în sus, îl azvîrl în suliţe. Dacă - străpuns de suliţe - acesta moare, geţii socot că Zeul le este binevoitor. Iar dacă nu moare, aduc învinuiri solului, zicînd că e un om ticălos şi, după învinuirile aduse, trimit un altul, căruia îi dau însărcinări încă fiind în viaţă". Nu e numai închipuire – sus, pe podişul numit de localnici Plaiul de Mijloc (ca în Tolkien, Pămîntul de Mijloc...), arheologii au găsit urmele unei dave, o aşezare ce poate fi Geridava - legendara cetate antică. Dromichete, craiul dacilor carpi, băutori de vin bun şi iubitori de femei frumoase, îşi avea aici capitala şi tot aici l-a învins în luptă pe trufaşul rege trac Lisimah, venit să-i cucerească pămînturile. Pe gresia moale îşi ascuţeau săbiile luptătorii lui Dromichete, şi tot pe aici i-au ascuns comorile.

Biserica din grotă
Secolele au trecut iar grota dacilor a devenit adăpost pentru sihaştrii, care au transformat-o în ... biserică. Pomelnicul ei coboară pînă în secolul al XIV-lea, pe timpul Basarabilor. Ca şi la Cetăţeni, în grotă există un altar ortodox şi unul catolic, ceea ce ne aduce aminte cum urmaşii lui Basarab I au avut de ales între Roma şi Constantinopol, doamnele lor fiind de religie catolică. Pe parcursul vremii, biserica a fost pe rînd schit de călugări cît şi de maici. Ei îşi găsesc adăpostul numit "La Chilii", pe versantul opus al Văii Doamnei, unde şi-au săpat grote în pereţii de gresie. Specialiştii au atestat că frescele din biserică sînt originale, din secolul al XIV-lea. Pictura abia se mai vede şi ar fi o mare pierdere dacă vor fi lăsate în continuare să se deterioreze. Unii istorici ai artei consideră că frescele de la Corbi au servit drept model pentru cele de la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, realizate cu un secol mai târziu. Din documentele Episcopiei Argeşului aflăm că mănăstirea a fost reînfiinţată în 1512 de Magdalina monahia, pe vremea domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521). În rînd cu biserica, săpat tot în stâncă, se află un spaţiu amenajat ca un fel de tribunal în aer liber. Despre acesta există mărturii că era folosit de Neagoe Basarab pentru a face judecată publică în cauzele care erau de competenţa sa. Cei care asistau la judecată stăteau în semicerc pe dealul ce coboară de la mănăstire spre drumul de acces. Nu vă grăbiţi să plecaţi, fără să aruncaţi o privire masivei cruci de piatră, înfiptă de cine ştie cînd în faţa mănăstirii. Veţi sesiza uşor un trandafir sculptat între braţe. De unde a ajuns la Corbi această imagine tipic rozicruciană?

Piatra căzută din cer
La Corbi, misterul te aşteaptă la tot pasul. Andrei Bacalu, celebrul jurnalist specializat în popularizare ştiinţifică, a descris recent cum, în anii 70, un dascăl din zonă, reparîndu-şi pivniţa, a găsit la temelie o piatră „de mărimea unei pîini negre, ţărăneşti”, de un cafeniu aproape negru, acoperită pe ambele părţi cu inscripţii – unele ideografice, înfăţişînd corăbii, cai, lăncieri, altele scrise într-un alfabet necunoscut. Departe de a fi un fals, piatra de la Corbi n-a putut fi descifrată, în ciuda eforturilor din epocă – a fost filmată, iar documentarul zace cine ştie pe unde, în arhivele TVR. Şi piatra stranie a intrat în pămînt – nimeni nu ştie unde a ajuns. Oricum, pe seama ei, anumiţi autori au construit o adevărată teorie, considerînd-o „o piatră căzută din cer”, un meteor, la fel ca şi piatra neagră de la Kaaba, pe care oamenii au scrijelit imnuri sacre, cu 2 000 de ani înainte de Zamolxis!

Piciorul de uriaş
La Corbii de Piatră poţi vedea şi alte minuni. În curtea Mamei Uţa, o săteancă pe numele de buletin Maria Vlădescu, peretele de gresie are o cavitate imensă, în care bătrîna îşi adăposteşte lemnele de foc. Un fir de apă cade din înalt, sfărîmîndu-se într-o cascadă ce sclipeşte în soare. Peste tot, în jurul casei albastre a Mamei Uţa, casă care nu s-a schimbat de loc de un secol şi jumătate, zac bolovani uriaşi, cu forme stranii. Iarba dă să-i acopere, contururile lor se mistuie încet. Parcă sînt ouă de dinozaur sau fragmente din cine ştie ce statui ciclopice. Legendele amintesc şi aici de uriaşi, o populaţie dinainte de Potop. Şi, dacă-ţi ridici privirile, în peretele de gresie poţi vedea ... un picior gigantic! Da, da, un picior pietrificat, se distinge clar coapsa şi genunchiul! Fără să se mire, Mama Uţa o să-ţi explice că muntele a scos la iveală tot corpul – ochii, capul şi trunchiul uriaşului au căzut, de-a lungul timpului, în bătătura sătencei... S-ar impune urgent o analiză chimică a respectivei anomalii !

Înapoi ... la Corbi
Înapoi la legendă, înapoi la… corbi. O cronică ungurească (a lui Bonfini) spune că Iancu Corvin Valahul, tatăl marelui rege Matei Corvin, era valah, de pe “plaiul oii”, iar legendele româneşti identifică acest plai cu satul Corbi. Ruinele castelului lui Voicu Corbin, fiul lui Şerb şi tatăl lui Ioan Corvin, se mai zăresc şi astăzi. Legenda mai povesteşte cum micul Iancu se juca prin ograda părintească cu un inel de aur al mamei sale, iar un corb s-a repezit din înalt şi i-a furat jucăria lucitoare. Noroc cu tatăl, care l-a săgetat pe tîlhar, recuperînd astfel podoaba... În amintirea corbului din copilărie, Iancu şi-a pus pe blazon (poate fi văzut la Castelul de la Hunedoara) hoţul înaripat, cu inelul în cioc, inel care va fi înlocuit de fiul său, Matei, cu o cruce. În aceste condiţii, îţi vine să te uiţi mai cu respect la zburătoarele de la Corbi... cine ştie, printre ele o fi vreo rudă a corbului din stema Transilvaniei !

Un comentariu:

moisescu spunea...

buna ziua
imi place articolul
as dorii sa-l postez si eu pe blog-ul meu http://primariacorbi.peblog.net/
daca puteti va rog sa mi-l trimiteti la moisescu_dan2000@yahoo.com
multumesc