duminică, februarie 07, 2010
Cioran, vaca nărăvaşă
Excepţională seară! Mă sună I.P.S. Calinic, să mă întrebe ce mai scriu... Apoi îmi citeşte din apoftegmele sale despre Cioran. Da, da... Bun şi blînd cum îl ştim, arhiepiscopul caută să-l mîntuiască pînă şi pe scepticul de la Răşinari, alegînd din opera cioraniană fragmente legate de relaţia cu Dumnezeu! Numai că filosoful nu se lasă lesne salvat. „E ca vaca nărăvaşă”, rîde I.P.S. Calinic, „după ce ţi-a umplut şiştarul cu lapte bun, odată trage un picior şi ţi-l varsă!”. Cum să nu-l cred? Cioran n-ar fi Cioran fără gînduri precum acesta:”Am înjurat pe toată lumea, întregul univers. Este o terapie excelentă. Hulirea lui Dumnezeu mi-a dat o mare satisfacţie”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Calinic să-l "mântuiască" pe Cioran!? Ăsta chiar că este un paradox cu parfum cioranian. Trec peste inadecvarea naivă a lui Calinic. Şi mă gândesc că Cioran n-a căutat niciodată mântuire în ceea ce a scris, ci înţelegerea condiţiei umane în toate aspectele ei - de la cel fizic ("Nu se poate dialoga cu durerea fizică") până la cel metafizic ("Dumnezeu este un subprodus al tristeţii noastre"). Apoi, "mântuirea" este un concept fără acoperire în realitate. Ar putea fi asimilată "purificării" dar mă-ndoiesc că Cioran visa la purificare. Sau ar putea însemna "răscumpărare", dar tocmai asta dovedeşte Cioran: finitudinea omului şi suferinţele lui nu pot fi răscumpărate prin credinţă, mai ales când, dintotdeauna, Dumnezeu tace. Când râde Calinic de Cioran şi-l numeşte "vacă nărăvaşă" avem imaginea cizmarului care vrea să redimensioneze pictura şi Numărul de Aur. Adică a inadecvării. "Nu te ridica cizmare deasupra sandalei tale"! Un singur luccru nu pot să neg: că e "blând şi bun şi caută să mântuiască" Of, discursul ăsta teologic, găunos şi sterp...
RăspundețiȘtergerelololololol
RăspundețiȘtergereCu tot respectul, dar cati ani are acest Calinic? Adica, in general, Cioran se citeste la 15 ani.
Mişu - Cred că-ţi scapă nişte nuanţe. MIE îmi aparţine aprecierea privind "mîntuirea" lui Cioran - greu să mai mîntuieşti un mort, nu? Dar poţi să comentezi dialogul său public cu Dumnezeu. Adecvat sau inadecvat, asta e altă poveste. Tu i-ai şi făcut proces de intenţie Arhiepiscopului. Nu e prima dată cînd judeci fără să cunoşti. Of, superbia imberbiei!
RăspundețiȘtergereLanternativa - Cioran, acest Jules Verne al adolescenţilor acneici, depresivi, îmbrăcaţi în negru :)
RăspundețiȘtergereHaideţi, mai bine, să vă spun o poveste adevărată cu Cioran. Plecase omul de la Răşinari, cu rata. Era mai tânăr, n-avea bani, îi expirase permisul de călătorie... Apare controlorul, se uită la permisul lui Cioran şi spune: "Domnule, permisul ăsta nu mai e bun!" La care Cioran: "Nu numai că e bun, dar permisul meu este perfect. Atât de perfect încât îl pupă-n fund şi Dumnezeu!" Ignorantul de controlor a fost blocat de replică şi şi-a văzut de ale sale. (Povestită în "Bucureştiul Interbelic", de Ioana Pârvulescu)
RăspundețiȘtergere"Intoarcere în Bucureştiul interbelic" - acesta e titlul corect al cărţii, scuze.
RăspundețiȘtergereS-a intimplat in realitate (discutia cu parintele Calinic) sau a fost in vis ? :)
RăspundețiȘtergereX - Mă bucur, din cînd în cînd, de atenţia Înalt Prea Sfinţiei Sale :)
RăspundețiȘtergereMişu - Asta superbie!