joi, septembrie 06, 2007

Comentariul zilei - Birocraţia omoară România!

Mă opreşte o cititoare şi se plînge că tatăl său, mort de şase luni, primeşte în continuare pensia... Un prieten îmi spune că, la Primărie, există un singur ghişeu pentru încasarea impozitelor de la firme... Eu însumi semnez zeci de hîrtii, lunar, ca să plătesc Fiscului dările unui prăpădit de sereleu! De ce? Că aşa e în Uniunea Europeană?

Să ştiţi că nu exagerez deloc! În autobuz, o doamnă disperată şi-a frînt mîinile înaintea mea, deoarece nu-i poate convinge pe nişte funcţionari idioţi de la Pensii că tatăl dînsei a murit de o jumătate de an şi, în consecinţă, nu mai trebuie să vireze în cont pensia bătrînului. “Am făcut hîrtii peste hîrtii, am fost în audienţă şi tot nimic. Mi-e şi frică să nu mă lege ăştia că încasez ilegal nişte bani...”, spunea femeia. Uimit de absurdul situaţiei, n-am ştiut ce să-i răspund. O fi fost un caz izolat. Dar am ţinut minte… Ieri, un prieten care şi-a construit sediu de firmă, mi-a povestit cum a fost plimbat două săptămîni de la un biroul la altul din Primărie, cu dosarul. În timp ce unii îi dădeau hîrtiile şi aprobările necesare, alţii mai că nu-i rîdeau în nas, bucuroşi că-i găsiseră cine ştie ce altă chichiţă prin hîrtii. “M-am simţit ca pe vremea lui Stalin, cînd fiecare cetăţean era privit ca un potenţial vinovat! Şi trebuia să-mi probez nevinovăţia... Dumnezeu mi-e martor că solicitarea mea era în litera legii... Mai plătesc şi 55 de milioane, la fiecare şase luni, ca impozit! Şi mai ştii ceva? Există un singur ghişeu de încasări de la firme, în timp ce, pentru populaţie, sînt vreo cinci...”. Iar Tudor Pendiuc se miră că scad încasările de la societăţi! O fi tot un caz izolat?

În România, 3% din populaţie interacţionează electronic cu administraţiile, pentru plăţi şi informaţii. Extrem de puţin, cînd media europeană este de zece ori mai mare, iar în statele nordice chiar de cincisprezece ori. Eşti obligat să mergi la eternul ghişeu, în spatele căruia parcă a crescut o populaţie de indivizi veninoşi şi ostili, gata să-ţi trîntească geamul în nas sau să te repeadă de nu te vezi! La Fisc, contabila mea duce zeci de ordine de plată, pentru sumele ridicole ale bietului meu sereleu. Ce-o face, frate, Dacia-Renault? Cîte documente or avea în mişcare? La o asemenea complexitate a sistemului, nici nu trebuie să te miri de rateuri… În justiţie, dosarele au mai multe file decît “Comedia umană” a lui Balzac. Adeverinţe, expertize, dovezi, expertizele dovezilor şi dovada adeverinţelor! În învăţămînt, se fac dosare de evaluare a activităţii, directorii completează de nebuni tot felul de formulare şi metodici, ca să zugrăveşti un perete trebuie să ştie inspectorul şcolar general (bine că nu ministrul!)... De la stat s-a molipsit şi privatul. În bănci, pînă iei un împrumut te vede Sfîntul... Mai degrabă te împrieteneşti cu ofiţerul de credit, ieşi la o bere... compătimiţi împreună! Pînă şi băieţii ăştia din lanţurile de magazine în rate îţi cer adeverinţe şi giranţi.

Ce ţară e asta ? Păi de-aia s-au cumpărat atîtea calculatoare din banii contribuabilului, păi de-aia s-au băgat miliarde în sedii ale instituţiilor publice, păi de-aia s-au înfiinţat atîtea posturi de directori ? Ca să ne uităm cu fundul la cetăţean? La care întreaga funcţionărime răspunde, în cor: DAAAAA! Că aşa e şi în Uniunea Europeană. Tu, pîrlitule de jurnalist, şi toţi ăştia care ţi se plîng, băgaţi bine la cap! Europa este un spaţiu al procedurilor, al hîrţogăraiei şi al birocraţilor, al structurilor complicate şi al sindicatelor atot-puternice. Nu aţi văzut cît durează să accesezi o finanţare comunitară? Ce documentaţie e necesară? Unde vă treziţi, în Statele Unite, să meargă totul repede, repede? De fapt, tot ce spun ei este fals. Accesul la fondurile europene este greoi pentru că birocraţii din ţările sărace fie nu ştiu să completeze hîrtiile, fie sînt hoţi! Iar administraţiile europene au indici de evaluare a activităţii, care cuprind timpii de răspuns, transparenţa actului decizional şi amabilitatea relaţiei cu publicul. Aşa că, mai uşor cu Europa birocratică! Reconsideraţi-vă atitudinea... Funcţionarul (politician, finanţist, poliţist etc.) nu este stăpînul cetăţeanului ci slujitorul său.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Te intrebi, retoric desigur, ce tara este asta... Sa-ti mai spun si eu:
1. ai adus vorba de invatamant; e tara in care fiecare ministru al invatamantului a facut ce l-a taiat capul fara sa astepte opinia specialistilor. o tara in car toti se pricep la toate.
2. ai vorbit despre functionarii publici. Ca sa dau bani la Finante, in urma regularizrii de impozit am pierdut o dimineata intreaga, am fost plimabata pe la 4 ghisee si mi s-a spus sa mai astept la usa pentru ca "doamnele" mancau (desi erau in timpul de lucru afisat pe usa si nu in pauza de masa). O tara de nesimtiti.
3. Si nu in ultimul rand suntem o tara in care incapabilii si profitorii sunt la conducere.

m spunea...

metoda pe care o adopt eu, de pilda, cand ma intristeaza tara mea este sa emigrez locuind in ea
internet, programe tv straine, nimic romanesc, in doua saptamani o uit. vin spre casa aproape cu ochii inchisi...
cateodata, cand ma mai impiedic de o bordura, ma mai pomenesc pentru cateva minute intr-o tara bizara, romania. dar e rarissim si frugal

Cristi Cocea spunea...

N-aş vrea să generalizez. România nu e o ţară de nesimţiţi dar e adevărat că, în serviciile publice, găseşti tot felul de ipochimeni care ar trebui daţi afară. De aceea, cred că e important ca presa să... preseze(!) pe şefii acestor indivizi să ia măsuri iar dumneavoastră, cetăţenii responsabili, să le spuneţi de la obraz că nu merge aşa... Sfatul meu e să remarcaţi mereu, cu voce tare, cînd ceva nu vă convine şi să vă cereţi drepturile! Nu vă ia nimeni în seamă? Pînă la urmă, tot vă ia... Şi, în plus, vă răcoriţi!

Pentru m

Rarissim şi frugal! Excelent spus... Toţi avem metode preferate de evaziune. Eu citesc, mă joc cu motanii şi ascult muzică. Totuşi, după aceea, tot în spaţiul public ne întoarcem, aşa că e nevoie şi de o atitudine civică. Ştiu, expresia nu sună chiar cool dar...

Anonim spunea...

frumos..., frumos blog. felicitari. nu comentez subiectele pentru ca nu am nici cultura generala si nici varsta sa ma opun cu vehementa anumitor idei . dar va felicit. va banuiesc totusi de un obicei nobil si anume acela de a incerca prin acest blog sa ne si educati... bine ne faceti !