vineri, septembrie 21, 2007

Povestea zilei - Cel mai mare teolog




1947 – S-a născut scriitorul american Stephen King, autor de romane îmbinînd elemente horror, SF şi legendă, multe dintre ele transpuse cinematografic.

Ce ţi-a venit să scrii despre un autor de romane horror ? mă întreabă bunul cititor al blogului. Ne-ai obişnuit cu nume mari, cu laureaţi ai premiului Nobel şi cu filosofi… Nu cumva citeşti şi tu, pe furiş, la toaletă, asemenea gunoaie, iar un firicel de salivă ţi se scurge pe la colţul gurii, schimonosite monstruos ? Ai complexe şi ţi le scotomizezi, simţi nevoia de sînge, de grand-guignol, te persecută şefii la ziar ? mai zise omul. Ce să răspund? Dragă cititorule, ai îngăduinţă… Da, sînt fan King, şi o să-ţi explic de ce. Nu aduc în discuţie argumentul notorietăţii, cu toate că maestrul are milioane de cititori în Occident şi în Statele Unite, iar vreo ecranizare de-a lui ai văzut, cu siguranţă, şi tu, fie că a fost “Apocalipsul” sau “IT”, fie că a fost “Salem’s Lot” sau „Shining”, cel cu Jack Nicholson, regizat de Kubrick. Nu o să te impresioneze poate nici arta cu care îşi construieşte personajele şi teritoriul în care se mişcă ele, artă care îl apropie de Faulkner. Poate că nu te mişcă nici misterul binelui şi răului, povestit iar şi iar, ca la Poe. În schimb, să ştii că, la King, violenţa nu e niciodată gratuită. Ea se naşte din realitatea Răului, ca dat ontologic, iar maestrul o spune în gura mare, ca şi Sabato. Diavolul trăieşte sub diverse măşti, iar cea mai mare viclenie a sa este să ne facă să credem că nu există. Stephen King e cel mai mare teolog al lumii desacralizate, lumea curentului electric, a bucătăriilor strălucitoare şi a supermarketurilor ! Şi pentru asta a plătit... După un accident, şi-a pierdut vederea, el, cel îngrozit de întuneric. Aşa e că nu ştiai ? Hai, nu te înfiora - şi-a revenit...

Chiar azi, de ziua lui, am găsit în librării "Misterul regelui", o carte non-fiction în care King povesteşte cum scrie, ce trucuri şi scamatorii trebuie să ştie un vrăjitor al condeiului. Poate voi folosi fragmente pentru studenţii mei de la Jurnalism, de la Brâncoveanu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu