Am revăzut ieri „1984”, filmul făcut de Michael Radford după romanul lui Orwell, şi mi-am adus aminte de ororile tinereţii mele – frică, mizerie, tortură, lipsuri, Poliţia Gîndirii, „înlocuitori”, Minutul de Ură, cenzura, modificarea trecutului, Big Brother, manifestaţii, propagandă… Apoi am privit în jur cu mult mai multă bunăvoinţă şi mi s-au părut amuzante excesele publicităţii, certurile din talk-show-uri, Merţanele îmbogăţiţilor, tricourile mulate ale cocalarilor, pînă şi dresurile roz ale ministrului Turismului! Recomand medicamentul (amar dar eficient…) inadaptaţilor de salon, „stîngii-caviar”, tinerilor confuzi, nostalgicilor ceauşişti şi lui Mişu, cînd e în criză ontică… Filmul poate fi văzut aici.
Orwell e înspăimîntător nu cînd vorbeşte despre tortură şi supraveghere ci cînd atinge oroarea metafizică:
- Specia umană are agresivitatea scrisă în gene. La sfîrşit, vor rămîne numai stăpînii şi sclavii.
- Puterea înseamnă să-l faci pe altul să sufere, să-i sfîşii mintea şi să i-o recompui, după cum vrei.
- Războiul este inevitabil, dacă doreşti să păstrezi o anumită structură socială. El distruge roadele muncii omeneşti, care, altfel, ar duce la evoluţia speciei.
- Scopul ultim al Poliţiei Gîndirii este să te facă să-l iubeşti pe Big Brother.
- Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul.
- Ca să controlezi complet o populaţie, controlează-i limbajul. Prin eliminarea cuvintelor, poţi elimina sentimente.
„1984” este mama distopiilor. Pe moment, democraţiile liberale ne ţin departe de acest infern. Mai degrabă ne pîndeşte purgatoriul din „Mîndra lume nouă” a lui Huxley. Dar, despre asta, în alt post.
