Povestea zilei - De ce n-au inventat românii cibernetica

1978 - A murit medicul Ştefan Odobleja, membru titular post-mortem al Academiei Române (n. 13.10.1902)

Despre Odobleja ne place să spunem că este părintele ciberneticii, lucrarea sa “Psihologia consonantistă” apărînd cu ani buni înaintea cărţilor lui Norbert Wiener. Cine răsfoieşte tomul masiv al “Psihologiei…” va rămîne surprins că românul a anticipat legile funcţionării sistemelor, inclusiv celebrul “feed-back”, bucla de reglaj, numită de autor “cerc vicios”. Şi atunci de ce nu e recunoscut ca atare, în comunitatea ştiinţifică ? Adepţii teoriei naţionaliste vor ofta cu năduf, amintindu-şi cît de oropsiţi am fost noi şi-ai noştri descoperitori, de-a lungul vremii, de la Petrache Poenaru la Nicolae Paulescu. Alţii vor da vina pe circumstanţele istorice – cartea lui Odobleja a avut o circulaţie limitată, din cauza războiului. În plus, Wiener aparţinea unei naţiuni prospere şi inteligente, nu uneia aşa-şi-aşa, din fundul Balcanilor. În fine, specialiştii vor remarca naivitatea desenelor şi tabelelor lui Odobleja, prin comparaţie cu aparatul matematic folosit de Wiener şi vor spune nici Einstein n-ar fi fost luat în serios dacă şi-ar fi demonstrat teoria relativităţii prin crochiuri. Morala ? Ideile au o piaţă. E important cum le vinzi, cînd le vinzi şi cum te priveşte cumpărătorul !

Iar pentru voi, o întrebare - credeţi că se poate trăi din inteligenţă în România? Adică din scris, cercetare ştiinţifică, idee de geniu, învăţămînt? Dacă da, cum? Aveţi vreo reţetă? Hai că s-au strîns patru întrebări, nu una...

Povestea zilei - Rebel fără cauză

Sau spune-mi ce idoli ai ca să-ţi spun cine eşti...

1955 - A murit, într-un accident de maşină, actorul James Dean, sex-simbol al anilor 50; rolurile create de el pe ecran au întruchipat spiritul adolescenţilor rebeli, nesupuşi regulilor societăţii (“Rebel fara cauza”, “La est de Eden”) (n. 8.02.1931)

Dacă vrei să înţelegi generaţiile, tinere sau mai vîrstnice, priveşte-le idolii – actori, cîntăreţi, sportivi. Ei întruchipează valorile, aspiraţiile şi visurile. Ei sînt cei care înfăptuiesc ceea ce noi ne-am dori să facem şi nu vom avea niciodată curaj... Politicienii – nu ! Politicienii reprezintă, mai curînd, cel mai mic numitor comun al unor populaţii. Politicienii nasc invidie, idolii trezesc veneraţie. Vedetele de cinema descriu mai bine „parfumul timpului” decît guvernele. Hai să ne amintim: la început a fost Orson Welles, cu a sa revoltă împotriva rechinilor finanţelor, marii bogătaşi ai Americii. Apoi s-a ridicat pe firmament steaua lui John Wayne, iubitul generaţiilor războiului, simbolul eroismului şi tăriei de caracter. După ce lucrurile s-au aşezat, tinerii nu s-au mai regăsit în societatea construită de bătrîni – începea era rebelilor fără cauză, a lui James Dean şi a lui Marilyn Monroe, sfîrşită tragic, în sînge, sinucidere şi droguri. Supravieţuitorii, puţini la număr, încărunţiţi şi înţelepţiţi, au devenit activişti ai drepturilor cetăţeneşti – Jane Fonda e un exemplu... În fine, anii 90 propun o nouă retorică eroică, cu ai săi musculoşi Bruce Willis, Van Damme şi Schwarzenegger, dar şi o nouă revoluţie hedonistă, cu eroi efeminaţi precum Leonardo di Caprio. Lipsesc rebelii…